Lawrence in Arabia - FORMAT PDF

     Bazată pe cercetări extinse și intense, munca asiduă în arhive, Lawrence în Arabia aduce o nouă perspectivă asupra modului în care s-a configurat lumea Orientului Mijlociu. Cu o acțiune de proporții epice, portretizări expresive, accente critice în condamnarea distrugerilor provocate de comploturile coloniale europene, volumul surprinde strălucit felul în care nesăbuința trecutului declanșează suferința prezentului.      Absorbiți de măcelul ce avea loc în tranșeele Europei în Primul Război Mondial, combatanții occidentali acordau prea puțină importantă teatrului de luptă din Orientul Mijlociu.
Citește tot rezumatul cărții Lawrence in Arabia... Ca urmare, conflictul de aici a fost influențat de o mână de aventurieri și ofițeri de rang mărunt aflați departe de marile coridoare ale puterii: Curt Prüfer – universitar tern, atașat pe lângă Ambasada Germană din Cairo, Aaron Aaronsohn – renumit agronom provenit din România și sionist înflăcărat, William Yale – descendent scăpătat al unei familii aristocratice americane. În centrul acestui cerc se află Lawrence – la începutul lui 1914, doar un arheolog care lucra la săpături prin deșerturile Siriei. În 1917 ajunsese deja cea mai romantică figură din Primul Război Mondial, luptându-se atât cu inamicii Marii Britanii, cât și cu propriul guvern pentru a-și transforma în realitate viziunea sa asupra destinului poporului arab. Drumurile încrucișate ale acestor patru personaje – intrigile și bătăliile lor, trădările suferite sau uneltite de ei înșiși – oglindesc grandoarea, complexitatea și tragedia războiului din deșert.       SCOTT ANDERSON este un scriitor american și corespondent de război, de-a lungul anilor transmițând știri din Liban, Israel, Egipt, Irlanda de Nord, Cecenia, Sudan, Bosnia, El Salvador și multe alte locuri sfâșiate de conflicte.     Fragment din volum:       “În Siria, pedeapsa pentru încălcarea legilor nescrise era cel mai adesea ostracizarea, poate o amendă sub forma vreunei oi confiscate; în ținuturile aride și necruțătoare ale Arabiei, pedeapsa era moartea.     Dar rămânând același antropolog amator pasionat, Lawrence observă totodată topografia regiunii Hejaz cu ochi de militar: unde puteau fi găsite sursele de apă, traseele pe care armata s-ar putea deplasa în condiții optime. În acest fel, a descoperit un neajuns flagrant în planul de intervenție al armatei sale.     Pregătind apărarea portului Rabegh - ceea ce, prin definiție, însemna și apărarea orașului Mecca -, ofițerii britanici care îi îndrumau pe rebeli identificaseră pe harta cele mai plauzibile tactici de apropiere ale turcilor, bazate pe existența unor drumuri și a surselor de apă, și prevăzuseră în consecință amplasarea și construirea la distanță a unor posturi de pază. Dar în timpul călătoriei spre tabăra lui Faysal, Lawrence a descoperit întâmplător două fire de apă sezoniere, care nu figurau pe nicio harta britanică și care ar permite unei armate adverse fie să atace Rabegh, venind dintr-o direcție neprevăzută, fie să evite complet orașul portuar în drumul spre Mecca. Cum fusese posibil ca strategii militari britanici, care se aflau la Rabegh de trei luni deja, să nu afle de existența acestor fire de apă și de ce arabii din zonă, care cu siguranță știau de ele, nu le atrăseseră atenția? Foarte simplu, fiindcă în carantină „religioasă" care îi obliga să nu iasă din zona țărmului britanicii nu avuseseră cum să cunoască împrejurimile pentru a formula acea întrebare, iar fără o întrebare, arabii nu se gândiseră că britanicilor le-ar fi fost utilă o asemenea informație. În concepția lui Lawrence, lucrul acesta scotea în evidență atât dificultatea de a încerca o armonizare a celor două culturi complet diferite, în scopul unui război purtat în comun, cât și potențialul pentru dezastru ce decurgea din intransigența cu care Hussein interzicea prezența unor necredincioși în interiorul Arabiei; indiferent câte trupe britanice ar fi aduse aici, atâta vreme cât acestea ar rămâne izolate pe coastă, fără posibilitatea de a evalua primejdia, era ca și cum ar fi fost legate la ochi.” Citește mai puțin...