Rod al unei șlefuiri răbdătoare, poezia lui Liviu Constantinescu cristalizează în vers simțirea și trăirile unui om sensibil, atent la semnele pe care ni le trimite universul. Darul lui este acela de a găsi cuvântul care să definească o stare de spirit, piesa care se potrivește exact în acel puzzle complex care este poezia adevărată.
În poezia lui Liviu Constantinescu versurile și cuvintele se înmănunchează, alcătuind un tot robust și fragil totodată, o operă poetică mătură și sclipitoare. (Editura Vremea) Câteva titluri din cuprins: Psalm • Tărâm • Fata Morgana • Podarul • Basm • Dăruire • Sub cireși • Pygmalion • De Sânziana • Toamna • Iarna • Binecuvântare • Speranța • Apocalipsa • Axis mundi • DA • Tandem • Ea, Iubirea • Continuitate • Seceta • Rugăciune • Februarie • Nocturnă • Hibernală • Ne doare, Doamne, amintirea Ta Fragment din volumul de poezii: “Tălpile mi s-au încălzit în sfârșit Un tic-tac îmi mai gâdila timpanul Dar pâlnia urechii l-a înghițit Și-acum sunt iar pe malul apei Sirenele curg, harponu-i pregătit Și corpu-mi răbufnește de fum Prin ochi, prin urechi, prin încheieturi Și plumbul și argintul se-mprăștie cenușă În fum și sirenele curg mai departe pe lângă Și păstrăvii se ascund uitați și pe ochi Mi se sleiesc în noroi urmele pașilor tăi." (poezia "Ai trecut")
