Cercul de piatra vol. 1. Seria Outlander - FORMAT PDF

Cercul de piatră vol.1 Seria Outlander. Partea a III-a. În urmă cu douăzeci de ani, Claire Randall s-a întors în timp și a nimerit în brațele temerarului Jamie Fraser, direct în secolul al XVIII-lea.
Citește tot rezumatul cărții Cercul de piatra vol. 1. Seria Outlander... Apoi s-a întors în vremea ei, purtând în pântece copilul lui și fiind convinsă că el și-a pierdut viața în bătălia de la Culloden. Și totuși, din amintirile ei el n-a plecat nicicând. Dar Claire descoperă la un moment dat că Jamie trăiește. Și trebuie să facă o alegere: să rămână în secolul ei, împreună cu fiica iubită, ori să se întoarcă în veacul lui. Scoția e măcinată de comploturi, patimile și durerile eroinei nu mai contenesc, intrigile se țin lanț. Călătoria în necunoscut îi poate aduce iubirea înapoi sau o poate spulbera pe veci. A treia parte din seria Outlander este o carte palpitanță, îndrăzneață, provocatoare. Diana Gabaldon combină cu măiestrie flashback-uri, se lăsă cu plăcere în voia altor veacuri, dar nu se abate niciodată de la firul poveștii. - Locus Fragment din carte: "A urmat o oră sumbră. Câțiva dintre ei au profitat de ofertă făcută și au primit pene și cerneală, apoi au scris cu tenacitate, ținând hârtia lipită de hornul înclinat din lemn, pentru că altă suprafață tare nu au găsit. Alții s-au rugat în tăcere sau au rămas pur și simplu nemișcați, așteptând. MacDonald a cerut îndurare pentru Giles McMartin și Frederick Murray, susținând că aceștia abia împliniseră șaptesprezece ani și nu trebuiau judecăți la fel ca restul. Solicitarea i-a fost respinsă, iar băieții, cu chipurile palide și ținându-se de mână, au rămas așezați alături, rezemați de perete. Jamie regretă profund soarta lor, dar și a celorlalți camarazi devotați și soldați viteji. În ceea ce îl privea, se simțea ușurat. Nu mai avea griji, nu mai avea nimic de înfăptuit. Făcuse tot ce putuse pentru oamenii lui, pentru soție și pentru copilul lui încă nenăscut. Chinurile trupești se vor sfârși și va pleca recunoscător pentru a-și găsi pacea. Deși nu simțea nevoia, ci mai degrabă ca să respecte ritualul, a închis ochii și a început să rostească în gând Rugăciunea de căință, în franceză, așa cum făcea întotdeauna. Mon Dieu, je regrettet... Și totuși nu regreta; era mult prea târziu pentru a regreta ceva. O va găsi pe Claire imediat ce va muri? s-a întrebat el. Ori poate, așa cum anticipa, va fi condamnat la despărțire o vreme? În orice caz, o va revedea; s-a agățat de acea convingere cu mai multă fermitate decât îmbrățișa datinile Bisericii. Dumnezeu i-o dăduse; tot El i-o va readuce. Uitând să se mai roage, a început să îi evoce chipul înapoia pleoapelor, curbura obrazului și a tâmplelor, fruntea lată și alba care îl îndemna mereu să o sărute, exact acolo, în acel punct mic și neted dintre sprâncene, deasupra nasului, între ochii limpezi, de culoarea ambrei. Și-a concentrat atenția asupra formei gurii ei, imaginându-și buzele ei pline și arcuite și gustul, senzația, dar și bucuria de a o săruta. Sunetele rugăciunilor, scârțâitul penelor pe hârtie și suspinele înfundate ale lui Giles McMartin i s-au șters din urechi. " Citește mai puțin...