Cartea egipteana a mortilor. Papirusul Ani - FORMAT PDF

"Egiptenii sunt cei mai credincioși dintre toți oamenii” – spunea Herodot. Dintre toate popoarele antice, egiptenii au dovedit cea mai constantă preocupare față de problema morții și a enigmelor ei, fapt ce și-a pus amprenta pe întreaga lor viață socială și spirituală, conferindu-i o unicitate stranie și inimitabilă.
Citește tot rezumatul cărții Cartea egipteana a mortilor. Papirusul Ani... În perspectiva gândirii lor, cu ajutorul unor procedee magice, bazate, în principal, pe o adevărată știință a secretelor logosului, moartea putea fi controlată și subordonată. Strădaniile de descifrare a misterului morții s-au concretizat în rețeaua de centre de cult, adevărate școli inițiatice, ce împânzeau întreg cuprinsul Egiptului. Scopul acestor eforturi, uneori extrem de costisitoare, era depășirea pragului, impus de condiția umană, dintre viață și moarte, pentru a supraviețui într-o altă dimensiune, într-un Egipt ideal, susținut de atotputernicia zeilor, "triumfând” asupra morții prin forțarea barierelor ce se interpun între existența efemeră, pământeană, și viața eternă din Țara Veșnicia. O caracteristică a acestor texte constă în faptul că ele suscită comentarii dintre cele mai contradictorii. Unii le-au considerat rod al unei alienări la scară națională, alții le-au acordat valențe ale unei metafizici savante; unii le apreciază ca fiind produse ale unor minți primitive, alții sunt fascinați de universul fantastic pe care îl întrezăresc dincolo de aparențele derutante și înșelătoare. - Măria Genescu   Pe lângă ritualurile de pregătire a trupului celui decedat în vederea efectuării călătoriei postume a sufletului ce se desparte de trup, se puneau în mormânt texte conținând formule magice, "cuvinte de putere”, rugăciuni, un „ghid” care să-l îndrume spre a ajunge la țintă supremă, respectiv, de a se odihni la "sânul lui Rā”, "în preajma lui Osiris”. Totalitatea acestor texte, scrise, de obicei, pe papirusuri așezate în cutele bandajelor mumiei, alături de aceasta, sau inscripționate chiar pe una dintre fâșiile de pânză ce înfășau mortul, alcătuiesc ceea ce a fost numit Cartea egipteană a morților. A fost publicată, pentru prima oară, în anul 1842, de către Karl Richard Lepsius, iar titlul (în germană, Todtenbuch), deși considerat impropriu, a fost adoptat de egiptologia oficială.   O caracteristică a acestor texte constă în faptul că ele suscită comentarii dintre cele mai contradictorii. Unii le-au considerat rod al unei alienări la scară națională, alții le-au acordat valențe ale unei metafizici savante; unii le apreciază ca fiind produse ale unor minți primitive, alții sunt fascinați de universul fantastic pe care îl întrezăresc dincolo de aparențele derutante și înșelătoare. Oricine poate fi uimit de credința egipteanului în divinitățile despre care spune că le-a inventat el însuși și care, astfel, își datorează existența celui ce le-a creat. Mai mult decât atât, dacă e supărat, nu se sfiește să le amenințe. Cu toate acestea, nu-i putem acuza pe egipteni de lipsă de inteligență, de vreme ce au reușit să conceptualizeze noțiuni extrem de abstracte, cum ar fi "substanța” (gr. ousia), sufletul akh ce îi preexistă sufletului ce se întrupează, "muzica sferelor” și altele. Fragment din carte: "Împrăștii raze de aur cernut, ca într-o minune. Acolo, sus, locuiește și mama ta, Nuț, Cea care te-a născut și te-a adus în lume... Dar și Nut, ea însăși fiind bolta senină, Se pleacă înaintea ta și ți se închină. Din zori până în noapte, la ceas de inserare, Străbați întregul cer cu pasul tău cel mare. Rânduiala și cumpăna lumilor vin de la tine Și iată, ești fericit căci Calea Laptelui e liniștită, Iar demonii au fost răpuși, într-o clipită, Cu mădularele tăiate, cu oasele sfărâmate! Prielnice vânturi împing barca ta spre limanul atât de departe; Zeii celor patru zări din spațiu Absorb din substanța ta divină cu nesaț, Căci, din tine ies toate Formele și toate Ființele: Ci, iată, tu, cel dintâi, ai rostit Cuvântu1 în lume: Pământul, tăcut, ascultă și ți se supune... Tu, Zeu unic, domneai în Cer încă De pe vremea când Pământul, cu munții săi de stâncă, Cu ape și câmpii, nici nu există... Tu, cel mai iute, singurul zeu și stăpân, Creator a tot ce este în lume! Demult, în zorii timpurilor, Ai dat harul vorbirii ierarhiilor sfinte, Ai smuls din oceanul primar ființele nedesăvârșite, Le-ai dus pe o insulă din Lacul lui Horus și le-ai salvat. Oare, aerul din nările tale se va lăsa și de mine respirat Sau voi putea să aspir vântul din Nord abătut Și trimis la noi de mama ta, Nut? O, Ra, ajută-mi inima să se sfințească! O, Osiris, redă sufletului meu firea lui dumnezeiască! O, domn peste toți zeii, slăvit să fii neîncetat Fie Numele tău binecuvântat! O, creator al tuturor celor ce sunt, Eu, Osiris Ani, sunt fericit Că îmi luminezi trupul cu razele tale, Trupul meu ce zace, pe vecie, în pământ..." Citește mai puțin...