Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu - FORMAT PDF

În jurul anului 735 î.d.Hr., o coaliție de două armate amenință cetatea sfântă a Ierusalimului căutând să înlăture dinastia davidică. În fața acestui pericol iminent, Ahaz, regele lui Iuda, este cuprins de o mare neliniște.
Citește tot rezumatul cărții Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu... Profetul Isaia vine atunci și-i anunță această profeție: „Iată, alma῾ va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel” (Is. 7,14). Care este sensul acestui cuvânt alma῾? Este vorba de o „fecioară”, așa cum l-au înțeles încă din vechime traducătorii Septuagintei redându-l în greacă cu parthenos – ceea ce a permis apoi Evangheliei după Matei să aplice această profeție nașterii feciorelnice a lui Iisus Hristos (cf. Mt. 1,23) –, sau de o „față tânără”, după cum susțin majoritatea exegeților protestanți? Referitor la traducerea acestui termen ebraic s-au scris, fără îndoială, mai multe comentarii decât la oricare alt verset din Vechiul Testament. Studiul semantic al acestui cuvânt, analiza exegetico-lingvistică a textului biblic și traducerea comentariilor ebraice, puțin cunoscute și uneori inedite, oferă un argument important în favoarea traducerii sale cu „fecioară”, conform interpretării mesianice a profeției lui Isaia de către Septuaginta și Evanghelia după Matei, reluată apoi de Sfinții Părinți și întreaga tradiție a Bisericii. Fragment din cartea "Iată, Fecioară va lua în pântece și va naște Fiu" de Cristophe Rico "Pentru a putea fi înțeleasă de un cititor profan, această judicioasă remarcă a lui Menahem Banitt impune câteva clarificări referitoare la interpretarea pe care o dă versetului 55 rabinul din Troyes și la sursele de unde a putut să se informeze. În comentariul său la cartea Facerea, Rași constată dificultatea acestui verset. Cererea familiei Rebecăi oferă, într-adevăr, o alternativă în care al doilea termen se dovedește a fi mult mai exigent decât primul. Or, este mai degrabă în sens invers că cererea lor trebuia să fie prezentată. Ar fi fost mult mai natural de fapt ca familia Rebecăi să ceară slugii lui Avraam ca ea să mai rămână cu ei „zece [zile], sau cel puțin două sau trei zile". Rabinul din Troyes rezolvă dificultatea sprijinindu-se pe un text din Leviticul (cf. Lev. 25,29), unde cuvântul yamim reia pe cel de senat, care precede și oferă astfel aceeași semnificație. Pe baza acestui fapt, Răși înțelege că rudele Rebecăi l-au rugat pe servitorul lui Avraam să o lase pe tânăra fată la ei timp de un an (yamim având potrivit lui acest sens în versetul 55), cel puțin pentru zece luni. Și exegetul askenaz conclude că „în acest fel se lăsă unei fecioare (btwlh) timpul necesar să-și pregătească bijuteriile pentru podoaba sa de mireasă"." Citește mai puțin...