Evanghelistul Matei spune adresanților Evangheliei sale că Mântuitorul Iisus Hristos, atunci când vorbea, "spunea" și "transmitea". Spunea, învățând, și transmitea har, predicând! Aceasta este și concluzia cu care el încheie, în Evanghelia sa, reactarea Predicii de pe Munte a Mântuitorului Hristos: "Iar când Iisus a sfârșit cuvintele acestea, mulțimile erau uimite de învățătura Lui, că îi învață ca unul care are putere, iar nu cum îi învățau cărturarii lor" (Mt 7, 28-29).
Așadar, cuvântul lui Iisus avea putere și autoritate. El nu sună doar, ci mișca inimi, biciuia moravuri și caractere îndoielnice (cf. Mt 23), transformă vieți. Așa se face că toate cuvântările și dialogurile Sale se încheie cu un mesaj exprimat direct sau indirect. În acest mod, își actualiza, de fapt cuvântul. Altfel, ar fi rămas unul rostit nu și auzit. Cuvântul auzit este doar acela care transmite un mesaj. Cel neactualizat, este doar unul ascultat. Tocmai la nevoia auzirii și a priceperii, nu a ascultării, acestui mesaj actualizat al cuvântului Său se referea la Iisus atunci când, imperativ, a rostit: "Cine are urechi de auzit, să audă"! (nu să asculte!) (Mt 13,9)
