Hotelul amintirilor - FORMAT PDF

În Hotelul amintirilor vom găsi sub forma unor proze scurte întâmplările ieșite din comun despre care autorul, Adrian Christescu, spune în prefață: „Am trăit lucruri extraordinare, ciudate sau interesante, cred eu.
Citește tot rezumatul cărții Hotelul amintirilor... Am cunoscut oameni cu povești minunate pe care le-am luat în păstrare”. Hotelul amintirilor este o carte a amintirilor plăcute, care țin de trăirile esențial umane ale autorului, pe care a dorit să le împărtășească și publicului. Adrian Christescu s‑a născut în 1968 în Târgu Mureș. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică din Iași (1988‑1993) și pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Mihail Kogălniceanu” (2004‑2008). Din 1992, a lucrat în vânzări pentru diverse societăți comerciale, iar în prezent este managerul propriilor sale companii. A colaborat în calitate de editorialist la Ziua de Iași (2006‑2007), după care și‑a continuat activitatea publicistică pe blogul personal. Volumul sau Trofeul (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut în proză la Salonul Internațional de Carte din Iași. Este autorul romanului‑thriller Destinul lupului singuratic (cea mai vândută carte a editurii Adenium în 2015), al volumului de teatru ,,Dragoste” și spațiu locativ (Adenium, 2017) și a tradus din limba maghiară volumul Orașul visurilor de Ildiko Judith Jung. "Oamenii au reușit să ajungă în vârful lanțului trofic din această lume în care trăim utilizând ca instrumente de supraviețuire și afirmare miturile, imaginația și ficțiunea. Existențele noastre nu pot fi imaginate fără aceasta anvelopă care dacă s-ar dezumfla, ar goli de conținut rațiunea călătoriei noastre. Fiecare dintre noi poartă înainte de a intra în portul de destinație o lume întreagă de povești și întâmplări care reprezintă, în cele din urmă, singura noastră zestre. Cu toții încercăm, asemenea unui Sisif care rostogolește bolovanul către vârful muntelui, să păcălim existența noastră efemeră într-o veșnică trudă chiar dacă știm că la capătul ei pietroiul se va rostogoli din nou la poalele muntelui. Deși avem încrustată în gene zădărnicia, rămânem mereu actorii unei piese care simbolizează zadarnica înverșunare a omului împotriva propriului său destin. Fiecare dintre noi pleacă în viață plin de entuziasm și cu speranța ca la capătul drumului să ne aștepte cineva care să ne ia de pe umeri povară. La debarcare însă, am fi mulțumiți dacă cineva și-ar face timp măcar să ne asculte poveștile.”  - Hotelul amintirilor Citește mai puțin...