Concentrat și lapidar, volumul are adecvare la obiect, și asta nu doar în virtutea culturii teologice pe care o posedă Dan Ciachir, dar mai ales grație empatiei care îl leagă de Nae Ionescu. Pentru a câta oară se confirmă regula pertinenței în materie de cometării: un autor își alege postum interpreții în virtutea unei afinități și sub înrâurirea unei asemănări de natură, ceea ce înseamnă că nu te poți apropia de Nae Ionescu decât dacă îi semeni, drama cea mare fiind a exegeților fără predilecție pentru spiritul său și care se apleacă asupra cursurilor pentru a le cioparți analitic.
Urmărea e un santierpostis plin de ranchiuni, ruine și amuzante aberații. - Sorin Lavric (România Literară, nr. 36/2010)
