Romanul ca lume postbabelică. Despre dialogism, polifonie, heteroglosie și carnavalesc Cu foarte rare excepții, romanul și astăzi rămâne a fi interpretat nu ca un ansamblu de voci, de stiluri, ideologii aflate în dialog, ci este examinat unilateral, monologic, adică dintr-un punct de vedere privilegiat (fie acesta al naratorului omniscient și omniprezent, fie al unui protagonist).
Aliona Grați revine în forță la „teologia dialogică” a lui Martin Buber și dialogistica lui Mihail Bahtin, asimilând creator și ideile lansate de Julia Kristeva, Roland Barthes, Tzvetan Todorov, Gerard Genette și de „noii bahtinieni” americani: Michel Holquist, Gardner, Malcolm V. Jones, Robert L. Belknap, David Bohm etc., fără a face abstracție și de cercetările actuale ale bahtinologilor ruși: V.C. Bibler, T.F. Plehanova etc. Ea fundamentează un model hermeneutic nuanțat și bine articulat, structura dialogică a romanului e concepută la diferite straturi și paliere, iar polifonia e ilustrată nu doar prin cuvântul bivoc, construcția hibridă sau plurilingvism, cum s-a procedat rar de tot și foarte timid în critica românească. - Alexandru Burlacu, Istoric și critic literar, profesor universitar, doctor habilitat în filologie
