Cainele fantoma. Tatanus Piparus - FORMAT PDF

Tătănus Piparus. Cartea I: Câinele-fantomă. O serie nouă, fantezistă, plină de râsete și boroboațe   Faceți cunoștință cu Tătănus Pipărus, câinele care s-a transformat în fantoma de la Starcross Hall!   Familia Pipărus locuiește în reședința Starcross Hall (din localitatea Bartonshire, Anglia), pe care au construit-o strămoșii cu 904 ani în urmă.
Citește tot rezumatul cărții Cainele fantoma. Tatanus Piparus... Spre deosebire de ei, domnul și doamna Pipărus sunt mai săraci decât poeții. În schimb, respectă cu sfințenie vechea tradiție a familiei, aceea de a fi duși cu pluta. Îi preocupă intens întrebările de genul: „Oare pinguinii au genunchi?” sau „De ce lipiciul lichid nu se lipește de interiorul sticluței în care este pus?”. Pe Balustrada din Starcross se organizează Campionatul de Tobogan-viteză, iar în grădina năpădită de muri se fac săpături după „comori” vegetale. Cei doi soți au o fată, pe uluitoarea și nemaipomenita Winnie Pipărus. Ea și câinele familiei, Tătănus, și-au promis unul altuia că vor fi BFF (Best Friends Forever). Tătănus o iubește pe Winnie mai mult decât pe toate roțile de bicicletă și pe toate frisbee-urile din lume.   Într-o zi, bătrânul Tătănus a început să se simtă minunat, de parcă ar fi redevenit pui. Când și-a privit labele, i s-a părut că sunt un picut cam transparente. Arătau ca și cum ar fi fost făcute din vată. Apoi, așezându-se lângă măsuța de toaletă a lui Winnie, a observat că el nu se reflectă în oglindă. Nu i-a luat mult până să își dea seama cum stau lucrurile: murise și se transformase în fantomă. Dar aceasta este cea mai mică problemă a lui Tătănus... pentru că Winnie și minunății ei părinți trebuie să se mute din reședința lor și să-l abandoneze! Oare Spiritele din Starcross, o adunătură veselă de animale fantomatice, vor putea să îi ajute pe membrii familiei Pipărus să își păstreze căminul? Iar Tătănus va reuși să rămână alături de cea mai bună prietenă a sa? Fragment din cartea pentru copii "Câinele fantomă. Tătănus Pipăruș" de Claire Barker și Ross Collins: "A doua zi de dimineață, Tătănus ieși din dulapul cu haine, își linse labele și își netezi sprâncenele – după care se duse direct în curte, se așeză pe labele din spate și se puse, răbdător, pe așteptat. Era o zi de școală, iar el avea de gând să își reia îndatoririle. În cele din urmă, Winnie ieși din casă, ștergându-și ochii și suflându-și nasul. Tătănus avea un plan: tot ce trebuia să facă era să atragă atenția asupra lui. Avea de gând să o facă să îl observe. Cât de greu putea să fie? Winnie deschise porțile scârțâitoare de fier, iar Tătănus se luă după ea. - Doamne, cât sunt de vioi! Zip-ZAP-zip! hamai el vesel, învârtindu-se agitat în jurul lui Winnie. Privește, Winnie, PRIVEȘTE! Winnie oftă abătută și pași pe drumul de pământ care ducea către stația de autobuz. Ținându-se după ea sub bătaia razelor de soare și sperând să o ajute să-și amintească de zilele de odinioară, Tătănus continua să-i vorbească: - Winnie, îți amintești de ziua în care mi-am prins capul în borcanul cu murături și tu mi-ai spus că arăt ca un astronaut? Hai, sigur îți amintești asta...  Autobuzul școlii se opri în stație, iar ușile acestuia se deschiseră cu un oftat adânc. - Dar despre ziua în care am salvat un pui de pasăre? îi strigă el din urmă, în vreme ce Winnie se urcă în autobuz. Ușile acestuia se închiseră. - Winnie! Winnie! Ascultă! Winnie, însă, abia apucă să arunce o privire mohorâtă pe geamul autobuzului, ca acesta porni din loc, devenind tot mai mic, apoi dispărând – odată cu speranțele lui Tătănus. Câinele se lasă cu burta la pământ și începu să urle. Tătănus avea mult de așteptat până la terminarea orelor de școală, însă rămase, răbdător, în stația de autobuz, scrutând orizontul cu o privire fixă, până când, în sfârșit, autobuzul școlii își făcu apariția de după deal, apropiindu-se de Tățănus. Ușile acestuia se deschiseră, iar Winnie coborî, cu hainele puse neglijent și fluturându-și ghiozdanul. - Bună, Winnie! Eu sunt! hamai Tătănus plin de speranță. Ai avut o zi bună la școală? Winnie porni pe drumul de pământ, ținându-și capul în jos, cu codițele în vânt, neștiind absolut nimic de prezența câinelui-fantomă, care o urmă, abătut, la doi pași depărtare." Citește mai puțin...