Umor continuu - FORMAT PDF

Dacă ne raportăm corect la esențe, înapoia aparențelor iluzorii, viața poate fi un umor continuu, considerat ca un atribut regal al dumnezeirii și, de asemenea, astfel ar deveni posibil cu ușurință să regăsim cursul natural al acesteia. Râzând depășim condiționările noastre mentale într-un mod extrem de percutant și creator, în egală măsură. În tandem cu ideea fundamentală de joc, ce poate fi surprins de spiritele atente și vigilente în întreaga realitate, comicul, în formele lui didactice se regăsește, de-a dreptul cuceritor, în această nouă serie de poezii.
Citește tot rezumatul cărții Umor continuu... De la „liftul blocului” unde, într-un apel adresat pompierilor „îmi arde, îmi arde, îmi arde puternic, de joacă” (Arsura), la (Răspunsul căutat) al elevului care urcă (oarecum scara valorica interioară)„absolut toate treptele” până la apartamentul lui sau care, conjugând mai repede verbul „a merge”, îl transformă în „a fugi”, ori cu dl. Gicu Daboc în restaurant transfigurat în „mormoloc” și Vasile Ion Titirezu, locatar al Raiului, probabil cu „buchetul lui personal de roze” și „cărțile citite integral... din anticariate”, comicul de situație, de nume, de limbaj este prezent cu generozitate și oferă modalități de elevare ale punctelor omenești de vedere. La succesul și percutanta textelor contribuie și versatilitatea deosebită a limbii române, cu tâlcurile ei intrinseci care, odată revelate, se oferă ca adevărate splendori și sclipiri ale minții dumnezeiești. Hazul cuceritor din „Balada ungurească” și „Lecția de politică” mi-a întărit credința adâncă a inimii că poporul meu se va mântui prin umor și din această perspectivă acest volum ar putea fi o autentică lecție de patriotism. - Carmen Păculea Fragment din cartea de poezii "Umor continuu" de Lidia Bora: "HÂRTIUȚA  În toiul nopții, țăranul Gheorghiță Arsene Este trezit de-un strigăt, o bătaie în geam: - Este cineva acasă, aveți nevoie de lemne? - Vezi-ți de treabă, nevoie de lemne n-am!  Peste un sfert de oră, același strigăt în geam, Însoțit de aceleași întrebări:   - Este miezul nopții, nevoie de lemne n-am, Pleacă acuma și lasă-mă-n uitări!  Se mai repetă scena de vreo două-trei ori, Până ce cu poliția, îl amenință Gheorghiță.  A doua zi, când se scoală de dimineață, în zori, Găsește în locul grămezii de lemne, o hârtiuță, Pe care este scris, același text, de cinci ori: "Să nu zici că nu te-am întrebat de lemne, Gheorghiță!"" Citește mai puțin...