Arhimandritul MIhail Daniliuc vine, în acest an binecuvîntat al României, cu o carte despre unirea și simțirea românească. O face cu știința de carte și conștiința de creștin și de roman deopotrivă, iluminînd unghiuri uitate ale istoriei noastre, evidențiind fațete sublime ale creștinismului înnobilat de strămoși pe aceste plaiuri.
Autorul acestei cărți, pătruns de credință tare în Dumnezeu, crede și în destinul poporului său, pe care-l înveșnicește între paginile lucrării de față cu reflecții despre instituțiile bisericești și laice, despre unirea lui Mihai Viteazul, despre țările Țării, despre visul de neatîrnare, despre unirea de la 1859, despre limba și port, despre colinde și priceșne, despre Cuza și Coșbuc, despre Eminescu, Porumbescu și episcopul Melchisedec Ștefănescu, despre Grigorescu și Iorga, despre Enescu și Vasile Voiculescu, despre Brîncuși și Grigore Vieru. Venit dinspre Moldova să dragă, autorul cuprinde în rîndurile volumului toată rotunjimea pămîntului românesc și se înfățișează în binecuvîntatul an 2018 – ca la o judecată, drept și curat, adevărat și sincer, pătruns îndeosebi de bunătate și de iubire pentru semeni. Autorul și lucrarea se potrivesc de minune cunoscutei laude argheziene, rostita cîndva demult: "Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!" - Prof. Univ. Dr. Ioan-Aurel Pop
