Iepurele de catifea - FORMAT PDF

Iepurele de catifea vrea din tot sufletul să fie iubit. Este grăsun și rotunjor, cum se cade să fie un iepure, are blana pătată cu alb și cafeniu, mustăți de-adevăratelea din ață și urechi căptușite cu satin rozaliu. O vreme zace în camera copiilor, alături de alte jucării uitate, și spera din toată inima lui de rumeguș ca într-o zi să aibă parte de dragostea copilului căruia i-a fost dăruit.
Citește tot rezumatul cărții Iepurele de catifea... Pentru că dragostea, află el, te poate face adevărat. Adevărat nu-nseamnă felul cum ești făcut… E un lucru care ți se-ntâmplă. Când un copil ține la tine vreme-ndelungată, nu doar ca să se joace cu tine, ci fiindcă te iubește CU ADEVĂRAT, atunci devii și tu Adevărat… Nu se-ntâmplă dintr-odată… Devii treptat. și durează mult… În general, când ajungi Adevărat… ești ponosit. Dar lucrurile astea n-au nicio importanță, fiindcă odată ce ești Adevărat, nu mai poți să fii urât decât pentru cei care nu-nțeleg.  Ilustrații de Gennady Spirin Fragment din volumul "Iepurele de catifea" Margery Williams:   „În noaptea aceea și în multe altele care-au urmat, Iepurele de catifea a dormit în patul Băiatului. La început i s-a părut cam incomod, din cauză că Băiatul îl strângea foarte tare, uneori se întorcea peste el, iar alteori îl împingea atât de mult sub pernă, încât Iepurele aproape că nu mai putea să respire. Pe lângă asta, tânjea după ceasurile lungi petrecute sub lumina lunii în camera copiilor, când casa era cufundată în liniște, precum și după taifasurile cu Calul de Piele. Dar n-a trecut mult și a început placa și aici, fiindcă Băiatul avea obiceiul vorbească și-i meșterea niște ascunzișuri drăguțe sub pătură, despre care spunea că semănau cu vizuinile în care trăiau iepurii adevărați. De asemenea, aveau niște jocuri de toată frumusețea, pe care le jucau împreună pe șoptite, după ce Dădacă se ducea să cineze și lăsă o lumină aprinsă pe polița de deasupra căminului. Iar când Băiatul adormea, Iepurele i se cuibărea sub bărbia lui mică și caldă și visa, cu mâinile Băiatului ținându-l strâns cât era noaptea de lungă.” Citește mai puțin...