O iubire neașteptată, volumul 2 din seria Beaumont Mă așteptam la o viață dedicată muzicii. Mă așteptam să-mi cresc fiul. O singură privire a făcut ca totul să se schimbe. N-am așteptat niciodată fericirea.
Nu m-am așteptat niciodată să o găsesc. Nu m-am așteptat niciodată să simt dorința. Nu m-am așteptat niciodată să am o familie. Nu m-am așteptat niciodată să fiu iubit. Nu m-am așteptat niciodată să mă îndrăgostesc. Se spune că trebuie să te aștepți la lucruri neașteptate, însă nu mi-am dat seama că voi găsi o iubire neașteptată care va dura veșnic. Un montagne russe de emoții [...]. O iubire neașteptată ne oferă speranța că în viață, chiar și în cele mai întunecate momente, există o rază de lumină. Cu toții merităm o a doua șansă pentru a învăța să iubim din nou. Mi-a tăiat respirația! Cinci stele! - K.A. Robinson, autoarea seriei The Torn, bestseller New York Times Fragment din romanul "O iubire neașteptată" de Heidi McLaughlin: "Astăzi ar trebui să-mi facă cineva o perfuzie cu cafea. Nu știu dacă pot face asta. Liam a făcut totul să pară foarte ușor, dar mie îmi vine să sar de pe o stâncă, fiindcă nu am nici cea mai vagă idee ce se petrece aici. La început, când am deschis ușa cabinei de probă, am crezut că e ceva perfect normal. Să fie trandafiri roșii peste tot, adică. Pe fiecare suprafață din încăpere, doar trandafiri roșii. Am crezut că e un gest frumos din partea sălii de concerte. Unul exagerat - da -, dar oricum, extrem de frumos. Până când am auzit strigătele și zgomote de sticlă spartă, asta am crezut. La mine acasă nu au avut loc niciodată acte de violență. Tatăl meu o adoră pe mama, iar ea preferă să fie picurată cu ceară în loc să ridice vocea. În ceea ce-l privește pe Mason, el se răstea doar la televizor. Așa că fiorul ăsta pe care îl simt acum pe șira spinării mă cam neliniștește și, sinceră să fiu, mi-e frică să deschid ușa. Inspir adânc și încerc să mă concentrez. Dacă ar striga Peyton sau Elle de cealaltă parte a ușii, în general m-aș descurca, fiindcă știu care e motivul crizelor lor, dar Liam... pe el nu pot să-l înțeleg. Înaintea ochilor mei văd doar o explozie nervoasă. Liam trântește de pereți vaza după vază și înjură de fiecare dată când vreuna se sparge. Josie are mâinile ridicate și îl implora să se oprească. Iar eu... stau aici și habar n-am ce trebuie să fac. Jimmy fuge pe lângă mine, se aruncă în fața lui Liam și îl împinge înapoi pe scaun. Josie se năpustește asupra lui, plângând. Îl îmbrățișează ca și cum cineva i-ar fi făcut rău intenționat. - Katelyn, du-te și caută-l pe Harrison, spune Jimmy, gâfâind. Mă uit la Liam și la Josie; niciunul nu mă băgă în seamă, apoi îl privesc din nou pe Jimmy care îmi face semn să plec. Le întorc spatele și plec, cu mapa strânsă la piept, încercând să-mi dau seama unde naiba îl pot găsi eu pe Harrison. Îl caut pe scenă. Îl întreb și pe Tyler dacă l-a văzut cumva. Bat la ușa lui DeVon și constat că nu e înăuntru. La baie nu e nimeni. Nu e în camera verde unde sunt copiii, dar Quinn zice că uneori vrea să afle ce cumpără fanii. Minunat. Îi urmez sfatul lui Quinn și mă îndrept spre holul principal. Acolo îl văd imediat. Nu ai cum să ratezi căciula. Nu contează ce culoare are, aș recunoaște-o oriunde."
