Premiul Prometeus Pământul arată ca și cum l-ar fi atacat un zeu înarmat cu un aparat de sudură, ciopârțîndu-l la întâmplare și lăsând în urmă dare subțiri, incandescente. Pământul e o bombă cu ceas.
În scurt timp, tot ceea ce înseamnă viața va deveni scrum și cenușă. N-ai unde să fugi, n-ai unde să te ascunzi, n-ai motive să speri ca într-o bună zi o poți lua de la capăt. În orice caz, nu pe planetă că ți-a fost casa și care, în curând, se va transforma în crematoriu. Spațiul cosmic pare singura soluție. Dar există riscul ca oamenii să nu știe să renunțe la jocuri de putere și ambiții nici măcar când de asta depinde supraviețuirea propriei specii. Ca să te bați nu-i nevoie să știi cum. E nevoie doar să te hotărăști. Seveneves mi-a amintit de lucrurile pe care le iubesc la science-fiction. E un roman minunat în care să te pierzi, din care să înveți și la care să chibzuiești. Mai presus de toate, m-a făcut să cred că ar fi cazul să încep să citesc din nou literatura SF. - Bill Gates Seveneves ar fi lectura perfectă în timp ce aștepți să vină sfârșitul lumii. - The New York Times Un roman fascinant, care îți taie respirația, despre o catastrofă naturală. Surclasează filme apocaliptice precum Armageddon sau 2012, condiționând umanitatea să înfrunte eventualitatea propriei extincții. - The Guardian Neal Stephenson ne determină să credem că oamenii pot găsi soluții chiar și în cele mai neașteptate și terifiante situații și poate ca niciun alt scriitor al zilelor noastre nu captivează imaginația cititorului cu atâta pasiune pentru detaliile tehnologiei. - boingboing.net Abordând idei și viziuni care trezesc admirația cititorului prin ingeniozitatea lor, Seveneves nu numai că este cel mai important titlu SF al anului în care a fost lansat, dar va deveni un roman clasic, despre care se va discuta mult și la care se vor face trimiteri numeroase în anii următori. -sfreviews.net În cazul lui Stephenson nu avem de-a face cu ficțiuni superficiale sau cu povestiri plictisitoare: ideile lui sunt grandioase, iar el are nevoie de planete întregi sau, în acest caz, de sisteme solare ca să le pună în practică... Literatura science-fiction scrisă cu desăvârșita măiestrie și iscusință și foarte bine documentată. - Kirkus Reviews „Seveneves creează suspansul de care cititorul are nevoie ca să dea pagină după pagină, întâlnind o mulțime de enigme realizate cu măiestrie și ridicându-și semne de întrebare despre controversate subiecte filozofice.“ science.sciencemag.org Fragment din romanul "Seveneves. Șapte Eve" de Neal Stephenson: "Se făcu liniște în sală. - O să fie un bombardament cu meteoriți cum n-a mai cunoscut Pământul din vremuri primordiale, când se formă sistemul solar, spuse Doob. Știți dârele acelea incandescente pe care le tot vedem pe cer în ultima vreme, de câte ori cad meteoriți și ard în atmosferă? Vor fi atât de multe, încât se vor uni într-o cupolă de foc care va incendia tot ce vedem cu ochii. Toată suprafața Pământului are să fie sterilizată. Ghețarii vor fierbe. Singurul mod de-a supraviețui e să fugim de atmosferă. Să coborâm în subteran sau să mergem în spațiu. - Mda, e limpede o veste foarte proastă, dacă-i adevărată, spuse președinta. Rămaseră toți pe gânduri, în tăcere, timp de un minut, sau poate cinci. - Va trebui să le facem pe amândouă, spuse președinta. Să mergem și în spațiu, și în subteran. Evident că a doua e mai ușoară. - Da. - Putem să ne-apucăm de construit buncăre subterane pentru... - și se abținu la timp să nu spună ceva lipsit de tact. Pentru oameni, să se refugieze în ele. Doob nu spuse nimic. Președintele Comitetului Șefilor de Stat Major interveni: - Doctor Harris, eu sunt cu logistica de modă veche. Mă ocup de materiale. Câte materiale ne trebuie ca să coborâm în subteran? Câți saci de cartofi și câte role de hârtie igienică pe cap de locatar? De fapt, ce vreau eu să știu e cât timp o să dureze Ploaia Solidă. - După estimările mele, spuse Doob, cel mai probabil este că va dura între cinci mii și zece mii de ani. - Niciunul dintre voi nu va mai simți vreodată pământul sub tălpi, nu-i va mai atinge pe cei dragi, nu va mai respira în atmosfera planetei-mamă, spuse președinta. E o soartă cumplită. Și totuși, e o soartă mai bună decât cea la care pot spera șapte miliarde de oameni captivi pe suprafața Terrei. Spre casă nu mai pleacă nicio nava. De-acum înainte, vehiculele de lansare se vor ridica pe orbită, dar nu se vor mai întoarce timp de zece mii de ani. Cei doisprezece bărbați și femei din Banană ascultau în tăcere. La fel ca distrugerea Lunii înseși, se confruntau din nou cu un lucru a cărui dimensiune nu încăpea în înțelegerea lor, a cărui enormitate nu putea fi depășită de emoțiile lor."
