Dracula. Pe urmele printului nemuritor. Seria Anchetele lui Audrey Rose. Vol. 2 - FORMAT PDF

Dracula. Pe urmele Prințului Nemuritor. Volumul 2 din seria Anchetele lui Audrey Rose După ce descoperă adevărata identitate a lui Jack Spintecătorul, nonconformistă Audrey Rose își vindecă rănile sufletești cufundându-se în studiu pe băncile Institutului Național de Criminalistică și Medicină Legală din România, găzduit de castelul Bran.
Citește tot rezumatul cărții Dracula. Pe urmele printului nemuritor. Seria Anchetele lui Audrey Rose. Vol. 2... Alături îi este fermecătorul și deopotrivă enervantul Thomas Cresswell, tovarășul ei de autopsii de la Londra. Călătoria în inima României, precum și șederea în fosta reședință a sângerosului Vlad Țepeș sunt tulburate de un șir de crime misterioase, pe care localnicii le atribuie Prințului Nemuritor. Mai curajoasă ca niciodată, Audrey Rose pornește în căutarea adevărului... Bestseller New York Times Fragment din romanul "Dracula. Pe urmele prințului nemuritor. Volumul 2 din seria Anchetele lui Audrey Rose" de Kerri Maniscalco: "L‑am urmat pe Percy la masa pe care se afla un cadavru acoperit de un giulgiu. Teama de a fi eliminați de la curs fusese suficientă ca să înăbușe orice urmă de chicot. Fără să mai zăbovească, Percy a smuls cearșaful, lăsând la vedere un cadavru ce‑mi părea vag familiar. Stadiul ușor avansat de descompunere m‑a împiedicat inițial să‑l recunosc, apoi... respirația mi s‑a oprit în gât și m‑am ciocnit de Erik care a avut tupeul să rânjească malițios din cauza reacției mele, de parcă nu fusese chiar el cel care tocmai țipase din cauza unor viermi. - Scuze! Am rămas cu privirea fixată asupra femeii blonde de pe masă. Pe trupul ei erau urme de mușcături. Sângele uscat marca fiecare rană. Aș fi putut jura că auzeam ecoul aripilor împielițate din sala de disecții. Dintr‑un motiv pe care mă codeam să‑l aflu, fața ei era încă acoperită. Thomas a înlemnit lângă capul cadavrului. Privirea lui a găsit‑o pe a mea și nu a mai părăsit‑o. M‑am rugat ca reacțiile noastre să treacă drept șoc la vederea unei femei brutalizate și nu un semn că o recunoscusem pe femeia din tuneluri. Ceva inconfortabil părea să mă piste între omoplați, tentându‑mă să mă întorc și să îndepărtez ceea ce mă deranja. Am strâns ochii. Dacă era o altă farsă jucată de imaginația mea…. M‑am mișcat discret și am privit în spate. Directorul Moldoveanu intrase în cameră și își bătea brațul cu un deget, mutându‑și privirea de la cadavrul de pe masă la expresia mea crispată. Am știut, în sinea mea, că bărbatul ghicise adevărul. M‑am prefăcut că nu observ și m‑am întrebat dacă Thomas făcea și el la fel. I‑am aruncat o privire fugitivă, însă prietenul meu studia cu atenție chipul prințului. Am presupus că încerca să‑și dea seama dacă Nicolae recunoștea cadavrul. Thomas l‑a observat în cele din urmă pe Moldoveanu, tocmai pe când directorul s‑a întors pe călcâie și a plecat. Bărbatul nu scosese niciun sunet, însă mie mi se părea că în urechi îmi sunau gonguri la plecarea lui. - Această femeie neidentificată a fost descoperită în morga, înaintea cursului, într‑unul dintre sertarele pentru cadavre, a zis Percy. Trupului ei îi lipsește aproape tot sângele. Pe întreaga suprafață a corpului se regăsesc urme de mușcături. Se pare că cineva a mutat‑o acolo pentru a o ține la rece și pentru a încetini procesul de descompunere. Dragi studenți, avem la îndemână un caz extrem de fascinant. Nici nu știa Percy câtă dreptate avea!” Citește mai puțin...