Istoria albinelor - FORMAT PDF

Istoria albinelor va stârni interesul unui număr foarte mare de cititori. Lunde a scris un roman pe care mulți îl vor citi dintr-o suflare, după care se vor așeza și vor medita: asupra vieții, a lumii și a viitorului.
Citește tot rezumatul cărții Istoria albinelor... O reușită totală. – Annette Orre, littkritikk.no   Maja Lunde combină imaginația și cercetarea științifică în acest roman care țintește să transmită un mesaj convingător, un roman plasat într-un trecut sumbru, o modernitate deja condamnată și un viitor distopic. – Kirkus Reviews   Bestseller international publicat în treizeci și cinci de țări • peste un milion și jumătate de exemplare vândute în toată lumea • Bokhandlerprisen (Premiul librarilor norvegieni) în 2015 • cea mai bine vândută carte în Norvegia în 2015 • cea mai bine vândută carte în Germania în 2017 • doi ani consecutiv în topul Der Spiegel • selectată în cadrul programului Books at Berlinale în 2017 • una dintre cele mai vândute zece cărți în traducere din Marea Britanie în 2018 • roman în curs de ecranizare.   Neliniștitoare, revelatoare, emoționantă și scrisă cu o măiestrie aparte, Istoria albinelor unește în mod surprinzător trei voci distincte din trei epoci diferite într-un roman provocator despre supraviețuirea speciei umane. Relațiile cele mai puternice și în mod paradoxal cele mai fragile, cele dintre părinți și copii, sunt puse în echilibru cu aceea asupra căreia rareori reflectăm – relația dintre om și natură.   Maja Lunde nu scrie un raport de mediu, ci o ficțiune de cea mai bună calitate, care nu se concentrează neapărat asupra albi¬nelor, ci mai ales asupra oame¬nilor și a relației pe care o au cu copiii lor și cu locul în care trăiesc. – Deutsche Welle Traducere de Sanda Tomescu Baciu Fragment din volumul "Istoria albinelor" de Maja Lunde: "Când albinele ajung într-un loc nou, sunt mereu liniștite în primele zile. Stau mai mult în interiorul stupului, la ele acasă. Apoi se aventurează în afara stupului și fac mici zboruri de recunoaștere, inspectează noile împrejurimi și se acomodează cu locul. Și, încet, zborurile lor devin tot mai lungi. Din a treia zi, își reiau activitatea normală, astfel că în jurul tuturor tufelor de afin se aude zumzetul lor inconfundabil. La vreo cincizeci sau șaizeci de metri distanță de stupi, Lee, cu capul plecat, în mijlocul tufelor, încerca să le numere, fără să știe că-l privesc. M-am furișat în spatele lui. - Stai! Sări în sus de la sperietură. - La naiba! Am izbucnit în râs. Schiță un gest de descurajare cu brațul. - M-ai întrerupt! - Calmează-te, am să te-ajut eu. - N-am încredere în calculele tale. Tu nu ești obiectiv. M-am așezat pe vine, lângă el. - Le pui pe fugă, spuse zâmbind. Nu mai e loc pentru albine aici. - Bine, bine. M-am ridicat și m-am dus la vreo zece metri distanță, căutând din privire o zonă de aproximativ un metru pătrat. Sigur, aici erau. O albină zbură dintr-o floare și se făcu nevăzută. În aceeași clipă, veni o alta și, imediat, o a treia. - Cum merge treaba? Am ridicat privirea. - Destul de bine. Două aici. Dar la tine? - Trei. - Ești sigur? întrebă el. Trișezi. - Tu nu știi să numeri, am spus.  Lee mai rămase pe vine un timp. - În regulă. Uite că vin mai multe. M-am îndreptat, zâmbindu-i. La două albine și jumătate pe metru pătrat, polenizarea era bună. Adesea, Lee stătea așa, numărând albinele, ca un obsedat. Și doar pentru că numărul albinelor pe metru pătrat era hotărâtor pentru numărul de kilograme de afine pe care avea să le culeagă în toamnă. Două albine la el, trei la mine. Avea să fie bine. Dar apoi începu să plouă." Citește mai puțin...