Geneza uitată este al șaselea volum din seria Radu Cinamar și el reprezintă fără îndoială un pas înainte atât din punctul de vedere al stilului editorial, cât și din cel al expunerii informației. Cartea apare într-un format nou, mai mare, fiind totuși cea mai voluminoasă dintre titlurile seriei de până acum.
Remarcăm simetria pe care autorul pare să o respecte în cadrul volumelor sale: după fiecare expediție printr-un tunel, urmează un volum ce tratează un subiect separat, după care se revine la expediția prin tunelul următor. Astfel, volumul 3 (Misterul din Egipt – Primul tunel) a fost urmat de volumul 4 (Pergamentul secret), pentru ca volumul 5 să trateze o nouă expediție (În interiorul Pământului – Al doilea tunel). Volumul 6 (Geneza uitată) apare ca fiind un volum de-sine-stătător, iar dacă această logică de publicare se va aplica în continuare, atunci ne putem aștepta ca volumul 7 din serie să trateze despre expediția prin cel de-al treilea tunel, care este și ultimul din Complexul secret din Munții Bucegi. Noul volum (Geneza uitată) prezintă un subiect uimitor prin complexitatea și bogăția informației, dar cele peste 70 de desene elaborate sunt menite să ușureze înțelegerea textului. Miezul lucrării îl reprezintă subiectul originii adevărate a omului și a evoluției sale complexe de-a lungul erelor. Sunt explicate de asemenea unele dintre „punctele fierbinti” ale istoriei umanității, care fie nu au fost cunoscute niciodată, fie au fost tratate de pe poziții mitologice: Atlantida, Troia, Shambala, Hiperborea etc. Prezentările sunt bulversante atât prin diversitatea lor, cât și prin acuratețea explicațiilor oferite, care îmbină cunoașterea ezoterică pură cu anumite elemente științifice. Un accent deosebit este pus pe existență și manifestarea săsurilor interdimensionale, acele portaluri aflate la „intersecțiile” dintre planul fizic și cel eteric.
Chiar dacă noțiunile prezentate în această carte par a fi dificile, totuși am considerat că este necesar să fac un pas înainte și să expun în acest fel unele aspecte mai profunde. Consider de asemenea că elementele prezentate în celelalte volume au pregătit terenul pentru o justă înțelegere a semnificațiilor ezoterice și de altă natură pentru cititorul interesat, astfel încât lectura prezentului volum și a celor care vor urma să aibă sens și coerență. Voi continua cu acest gen de abordare mai elaborată, care a devenit o necesitate în contextul actual al vremurilor. Am speranța că cititorii acestei serii de volume vor înțelege în mod corect demersul meu și dorința sinceră de a expune lumii unele aspecte necunoscute ale realității în care trăim. - Radu Cinamar
Fragment din cartea "Geneza uitata" de Radu Cinamar:
"PRIMA MODIFICARE IMPORTANTĂ LA NIVELUL ADN-ULUI
Imaginea a devenit mai detaliată, focalizându-se în jurul unor dealuri, într-o vale. Zona individualizată se află în partea de jos a peninsulei Sinai. Spre deosebire de deșertul care există astăzi, pe atunci regiunea era acoperită de o vegetație bogată.
Imaginile au arătat apoi, în acea vale, o primată mare, o maimuță mai evoluată, bipedă. Am remarcat că trăsăturile faciale și cele ale craniului erau diferite față de cele ale unei maimuțe obișnuite. Acea ființă bipedă primitivă făcea parte dintr-un grup nu prea mare de indivizi, care se deplasa din loc în loc. Din câte am putut să-mi dau seama, ea părea să fie conducătorul grupului, deoarece direcționa celelalte ființe spre anumite locuri în care își căutau hrana.
Tot ceea ce mi se arată în imagini era însoțit de un semn specific, care apărea în drepul unei ființe, a unui obiect sau a unei zone. Deși nu cunoșteam semnificația acelor semne, de cele mai multe ori ea era sugestivă, în sensul că indică direcția asupra căreia trebuia să îmi îndrept în mod special atenția. De pildă, în imaginea din holograma semnul indică pe conducătorul acelui grup de ființe, pulsând și având culoarea roșie. Mai tîrziu aveam să înțeleg că atunci când "semnalizarea" avea astfel de caracteristici, ființa sau lucrul indicat erau foarte importante în contextul situației care era prezentată. În alte cazuri, semnul putea să fie static și să fie altfel colorat.
Dorind să văd mai departe, zoom-ul s-a mărit spre regiunea cuștii toracice a acelei primate, "intrând" în țesut, apoi în celule și în cele din urmă în structura ADN-ului ei. În timpul acestui proces de pătrundere m-am simțit ghidat ușor de către bărbatul din Apellos. Pe ecran, imaginile erau însoțite de "razele stelare" care se intersectau și indicau influențele stelelor din primele imagini, ce făceau parte din acea aliniere stelară specifică. Ele erau ca niște "fire" de lumină albă, care sugerau un anumit tip de acțiune cosmică. De fapt, acele "raze" au făcut parte din imagini și până atunci, nu le-am înțeles rostul și de aceea nu le-am acordat prea mare importanță. Totuși, am observat că pe măsură ce imaginea pătrundea tot mai adânc nivel microscopic în structura anatomică a acelei primate, "razele" deveneau și ele din ce în ce mai puternice, până când la un moment dat - atunci când s-a ajuns la un anumit etaj al structurii ADN-ului spiralat - razele stelare s-au concentrat într-un singur loc din ADN-ul primatei."
