Baiatul-peste - Chloe Daaykin - FORMAT PDF

O carte magică, despre emoțiile care ne fac să creștem.   Roman premiat cu Northern Writers’ Award   Billy are multe lucruri la care să se gândească. E pasionat de plante, de biciclete, de insecte și, mai ales, de înot.
Citește tot rezumatul cărții Baiatul-peste - Chloe Daaykin... Mintea lui este că oceanul cu valuri înalte. Când Billy înoată, mintea lui se liniștește – până când, într-o zi, Billy întâlnește un macrou vorbitor, care schimbă totul! În paralel cu lumea din adâncuri, care i se deschide în toată splendoarea ei, Billy învață și pe uscat multe lucruri despre iubire, prietenie și familie. El știe însă că nu va putea păstra prea mult timp secretul unei prietenii atât de neobișnuite...   O carte rară, absolut remarcabilă! - Sunday Times   O aventură din care poți învăța enorm, scrisă într-un stil original, captivant. - The Times   Chloe Daykin este scriitoare, profesoara, designer și dramaturg. A terminat un masterat de scriere creativă la Newcastle University. Piesele ei au fost montate la Traverse Theatre, Live Theatre, Northern Stage și GÎFT festival. Textele ei au fost premiate și selecționate pentru lectură în numeroase festivaluri, iar în ultimii 15 ani a creat numeroase cărți de artist și proiecte pop-up, pe care le-a promovat în locuri neconvenționale, cum ar fi mall-uri sau închisori. Chloe locuiește lângă un râu, în Northumberland, cu soțul ei și cei doi fii. A făcut scrima, iubește ceaiul de la ora 5 și ping-pongul. Băiatul-peste (Fish Boy, 2017) este primul ei roman pentru copii, urmat de The Boy who Hit Play (2018) și Fire Girl, Forest Boy (2019). Fragment din cartea "Băiatul-peste" de Chloe Daaykin: "- Billy? Doamna Ahira se uită la mine. Habar n-am care era întrebarea. - Ăăă, fac eu și mă înroșesc iarăși. Sună de ieșire și încerc să mă furișez afară, dar ea mă strigă. - Cum merge referatul? Termenul referatului meu despre Misterele neelucidate ale lumii este depășit oficial de o săptămână. - Bine, zic eu. - Bine? - Mai trebuie lucrat la el. - Desigur, spune ea și-și ațintește privirea înainte, plecând capul. Ridică sprâncenele. Săptămâna trecută a discutat cu tata despre asta. Și despre mine. Și despre noi. - Sunt aici dacă ai nevoie de ceva, să știi, zice ea. Știu că nu se referă la hârtia colorată sau la pixurile cu tuș, sau la lucruri de genul ăsta, deși îmi plac. Îmi place cum miros atunci când le scoți capacul. - Dacă vrei vreodată să vorbești... Se oprește din aranjarea hârtiilor pe birou. Nu vreau. - Bine, spun și mă duc spre ușă ca un creeper din Minecraft. La revedere.  Alerg să-l ajung din urmă pe Patrick. Mama lui vine să-l ia de la școală, împreună cu surioară. Ea poartă o bluză cu „îngerașul mamei" și urlă din toți plămânii. - Un pic cam departe de Arctică, nu? spun eu și arăt către mașină, un Volkswagen Fox. Ha ha, vulpe alba, v-ați prins? Mama lui se uită la mine, dar nu râde. Stă la volan, îmbrăcată într-o bluză albă și pantaloni albaștri, cu o dungă pe mijloc. Are părul foarte cârlionțat, dar țeapăn. Dacă ai întoarce-o cu picioarele în sus, capul ei ar fi numai bun de curățat tigăi. Se uită lung prin parbriz și se freacă cu palma de frunte, care e transpirată toată. Mă uit la Patrick, dar el scoate jeleuri pe urechi, ca s-o amuze pe sora lui. Fetița se oprește din plâns și-și băgă un jeleu în nas. Merg pe jos, singur, până acasă." Citește mai puțin...