Dan Sociu, unul dintre poeții de vîrf, unul dintre cei mai iubiți, carismatici, s-a clasicizat. Sociu ne anunță că nu mai există ironie, gata cu glumiță, cu umorul, cu jocul de cuvinte, un joc de cuvinte care să nu ducă nicăieri.
Gata cu hahaială, cu chițăiala adolescentină, cu totul. E serios, deși, evident, rămîne același Sociu hîtru, cu tot felul de formulări, fie memorabile, fie care te fac să rîzi, fie care te fac să plîngi, dar nu mai e de rîs. E clasic Sociu. Mi se pare că Sociu face o încercare de a-și pune în bună ordine bîrfele și legendele despre el însuși, amestecă episoade biografice cu chestiuni de reverie mai din tinerețe, mai de-acum. Accentul mistic pus pe diverse episoade – «uau» este o traducere a biblicului «vai» –, acest «uau» este și el foarte serios. Toate lucrurile astea, sunetul tobelor, clinchetele, tot felul de zgomote de adunare, de strigare către pocăință sună serios. Avem un poet foarte bun, Sociu, care a mai scris ceva bun, Uau. - Costi Rogozanu Cu ilustrații de Ioana Drogeanu
