Poezia sapiențială a lui Nicolae Mares este o mărturisire, despre noi, despre existență și moarte, despre veșnicie și efemeritatea proiectată în orice punct cardinal, " de magma înfierbântată a pământului".
Lirica să nu este deloc festivistă, pedanta și idilică, ci e o poezie în haine "prozaice" de lucru, fără podoabe și zorzoane stilistice, dar admirabilă în nuditate, franchețea și robustețea ei simplă, fără a fi simbolistă...
