De atunci, intră zilnic în florăria ei, cam pe la aceeași oră, aproximativ la 4 după-amiază. Înainte de acea oră, Dalia devenea neliniștită. Ateapta. Se gândea ce buchet îi va mai face, se gândea la el.
El renunțase definitiv să-i spună ce ar dori, lăsase asta în seama ei, cum făcuse de prima dată. Dalia vedea că este mulțumit, spunându-i întotdeauna un cuvânt de laudă. Uneori o privea atât de insistent, încât ea roșea, alteori nu o privea deloc. Dalia avea impresia că se joacă cu ea, ceea ce nu era plăcut.
