Citind: „În casa Tatălui Meu multe lăcașuri sunt", eu, smeritul Serafim, meditam și îmi doream să văd aceste cerești lăcașuri și m-am rugat Domnului meu Iisus Hristos să mi le arate; iar Domnul nu m-a lipsit pe mine, smeritul, de Mila Sa.
Despre bucuria și cerească mângâiere, de care m-am împărtășit acolo, este cu neputință să-ți vorbesc. O, dacă ai ști - îi spuse Părintele, monahului - de câtă bucurie, de câtă dulceață se împărtășesc sufletele drepților în cer, atunci ai fl gata că în această viață trecătoare să pătimești orice necaz, persecuție sau calomnie cu mulțumire și recunoștință. Dacă această chilie în care ne aflăm ar fi plină de viermi și aceștia ar urma să se hrănească din trupul nostru pe tot parcursul vieții noastre, atunci cu cea mai deplină dorință ar trebui să îngăduim acest lucru, numai să nu ne lipsim de acea imensă bucurie cerească pe care Dumnezeu a pregătit-o celor ce Îl iubesc pe El.
