Nasterea unei mame - FORMAT PDF

Nașterea unei mame. Cum te schimbă pentru totdeauna experiența maternității   Ce anume declanșează atitudinea specifică maternității? Cum este posibil ca aceasta să fie unică, proprie fiecărei femei în parte, și totuși împărtășită de toate mamele? Într-un fel, mama trebuie să se nască din punct de vedere psihologic în aceeași măsură în care bebelușul ei trebuie să vină pe lume fizic.
Citește tot rezumatul cărții Nasterea unei mame... Femeia dă naștere, în propria sa minte nu unei ființe noi, ci unei noi identitați: ea capătă sentimentul de a fi mamă. Cum apare această nouă identitate în fiecare femeie și cum anume se simte acest proces? Ia naștere odată cu momentul în care bebelușul scoate primul țipat? Acest volum tratează experiența interioară, adesea personală, de a deveni mamă, arătând cum venirea pe lume a unei mame nu survine într-un singur moment dramatic, definitoriu, ci iese la iveală treptat, din efortul cumulat din numeroase luni care precedă și urmează nașterea propriu-zisă copilului.    Daniel N. Stern a fost profesor de psihologie la Universitatea din Geneva și a predat psihiatria la Universitatea Cornell. Este expert în dezvoltarea copilului și a realizat timp de 30 de ani numeroase studii despre relația mamă-copil. Dintre cărțile sale, la Editura Trei au apărut Jurnalul unui bebeluș. Nadia Bruschweiller-Stern este specializată în psihiatrie pediatrică și psihoterapie pentru copii și adolescenți.    Proaspetele mămici sunt adesea deprimate pentru perioade mai lungi sau mai scurte, pe măsură ce se adaptează noii vieți alături de un bebeluș. Există și mame care se confruntă cu tendințe depresive întreaga viață, acestea nedispărând odată cu venirea pe lume a bebelușului. În astfel de situații, se poate întâmpla ca mama, fără a realiza acest lucru, să se folosească de bebeluș pentru a se menține plină de viață și implicată în propria sa existență: pe scurt, este posibil ca bebelușul să acționeze precum un antidepresiv. - Daniel N. Stern   În timp ce unele mame își fac griji ca bebelușul care urmează să vină pe lume le va distruge conviețuirea de până atunci cu soții lor, altele se concentrează în mod special asupra modului în care cred ele că vor reacționa soții lor, având un nou-născut în casă. Unele s-ar putea aștepta ca soții să le accepte copilul fără opreliști. Pentru o astfel de mamă, poate fi descumpănitor, ca să nu spunem mai mult, să constate că soțul nu doar că nu îmbrățișează venirea bebelușului, ba mai este și gelos pe acesta, simțind că nevoile lui nu mai sunt satisfăcute și că a pierdut atenția soției. Acest lucru duce adesea la un sindrom în care soțul devine „al doilea copil". - Daniel N. Stern   Fragment din volumul "Nașterea unei mame" de Daniel N. Stern și Nadia Bruschweiller-Stern: "Sentimentul de împlinire deplină care vine odată cu nașterea face diferența atunci când vine vorba să-i confere încredere unei femei, de la bun început - atunci când este necesară o doză de încredere. Pe scurt, ați reușit. Chiar dacă ați avut nevoie de asistență medicală sub forma unei anestezii epidurale, rahidiene, ruperii membranelor, utilizării forcepsului, anesteziei generale sau operației cezariene, tot dumneavoastră sunteți cea care ați reușit. Ați trecut peste o încercare ce vi s-a părut, cel mai probabil, ieșită de sub control. Ați fost obligată să vă încredeți în senzațiile și instinctele dumneavoastră și să vă bazați pe capacitatea dumneavoastră dc a suporta durerea și de a trece peste toate provocările de natură fizică, pentru a realiza o ispravă de toată frumusețea. Ați purtat în pântec un copil și l-ați adus pe lume sănătos. În timpul travaliului și al nașterii, cuplurile pot colabora în cel mai frumos mod cu putință. Acest lucru ajută femeia să-și includă soțul în proces și să aibă încredere în el în rolul care îi va reveni ulterior, acela de a o sprijini pe măsură ce învață cum să-și îngrijească bebelușul. Parcurgerea cu bine a acestui proces împreună vă plasează în punctul de pornire potrivit, ca un cuplu, pentru efortul care urmează. În plus, în calitate de proaspătă mămică, va trebui să vă împăcați cu ideea nevoii dumneavoastră de sprijin esențial și de ghidare, atât din punct de vedere practic, cât și psihologic, asigurat de personalul medical și, cel mai adesea, de moașe, asistente sau de alte mămici. Pe scurt, în timpul nașterii, femeia finalizează mare parte din etapa de pregătire a propriei veniri pe lume în rol de mamă. Toate personajele și-au preluat rolurile și încep să interacționeze unele cu altele. Atunci când vă luați în brațe bebelușul, când îi atingeți mânuțele și piciorușele, faceți din el copilul dumneavoastră și va transformați în mama lui. Ați făcut un pas gigantic pe calea noii dumneavoastră identitați și sunteți de acum aproape pregătită să vă lansați în următoarea etapă, și mai grea, care se va desfășura acasă. Însă mai întâi va trebui să îndepliniți încă o sarcină pregătitoare. Iar în continuare ne vom îndrepta atenția dsupra ei." Citește mai puțin...