Un salt brusc, abrupt, de la o prăpastie la alta, durerea aceea raw a inimii care bate-n gol, fără sprijinul dragostei, dar și dorința de netăgăduit de a o trăi: toate acestea se simt profund în Nostalgia pianului fără clape, unde muzica se transformă suav într-o limbă străină pe care numai cei doi, Ethan și Charlotte, o înțeleg.
Nu este o lectură pentru cei slabi de înger, este pentru cei care nu se feresc de slăbiciunile omenești, de tot ceea ce descoperă iubirea sub măștile oamenilor, de „chipurile” greu de suportat ale sufletelor ranite. Chiar și atunci când ultimul rând va fi citit, cititorul va rămâne cu demonii celor doi. Și va trebui să îi înfrunte. - Books are my drug Mădălina nu încântă numai prin povestea inedită, ci și prin stilul de o eleganță aparte. Nostalgia pianului fără clape este o carte cum nu am mai lîntălnit, o poveste de dragoste care se desfășoară într-un ritm alert, năucitor, stârnind în tine o furtună de sentimente contradictorii. Ethan și Charlotte te înnebunesc, te omoară și te învie, te aruncă în mijlocul războiului dintre ei. Un cititor inocent nu ar putea să le țină piept niciodată și nici să-i înțeleagă. Se iubesc prin ura pe care și-o poartă, se descoperă unul pe altul în timpul răzbunării și se distrug inconștient atunci când îîncearcă să devină un cuplu normal. - Vera Marfield Doi protagoniști cu spirit de luptător, dar cu suflet neantrenat în ale iubirii, o arenă formată dintr-un portativ și un întreg set de note muzicale, pe post de arme: asta este pe scurt Nostalgia pianului fără clape. În plan profund avem tiparul femeii puternice demonstrând că poate lupta în ringul dragostei cu aceeași ferocitate cu care o face partenerul său, că la finalul zilei nimeni nu trebuie să dețină supremația, amândoi obținând aceleași răni și fiind leacul unul celuilalt. - Diana Macovei
