A fost odată soarele și în jurul lui se învârtea o picătură de apă vaporoasă, vâscoasă, în cele din urmă solidă, și a ieșit un continent, un continent provizoriu care curând se va întoarce în apă.
Nimeni n-a strigat: „Pământ!", poate doar un pește, istovit de un miliard de ani de lichid, un pește explorator care s-a aventurat în afara mării, hotărât să meargă nestingherit. Atunci și-a dat seama că are nevoie de plămâni și de labe, de care și-a făcut rost, ieri, adică acum trei sute cincizeci de milioane de ani. Trei sute patruzeci și nouă de milioane de ani mai târziu era un om. Fiindcă, draga mea, așa cum ne vezi, tu și eu, n-avem decât un milion de ani și pământul s-a răcit. - Jean Duche
