Nimeni nu știe ce s-a întâmplat de fapt în acea dimineață la River Point. Cinci tineri au plecat la vânătoare. Doar patru s-au întors. Nici unul nu vrea să spună cine a tras glonțul care l-a ucis pe prietenul lor, Grant.
Kate Marino, eleva în ultimul an de liceu, face practică la birourile procuraturii. Prim-procurorul districtului îi dă șefului ei, domnul Stone, cel mai important caz care a existat în orășelul lor. În ciuda faptului că probele îi incriminează pe cei patru, prim-procurorul face presiuni să fie clasat cazul. Motivată de scopuri personale pentru a ajuta să se facă dreptate, Kate încearcă să afle care sunt secretele băieților, fără să îl dezvăluie însă pe al ei. Pe măsură ce investighează cazul alături de domnul Stone, pentru tânăra devine tot mai limpede că accidentul din dimineața aceea nu a fost o întâmplare și că, dacă nu descoperă adevăratul criminal, viețile mai multor oameni vor fi în pericol, inclusiv a ei. Fragment din cartea "Asta e povestea noastră" de Ashley Elston: "Domnul Stone ridică o sticlă imensă cu apă și spune: - Mulțumesc, dar nu vreau nimic. - Mie mi-ar plăcea o Cola, mamă. Ea pleacă, iar eu ating ușor suprafața biroului domnului Stone. Teancul înalt de dosare, cutia cu obiectele personale ale lui Grant și fotografiile băieților sunt împrăștiate peste tot. Mintea îmi zboară la Grant. Așa cum o face în fiecare zi. Mă întreb cine altcineva lupta pentru el. Cine se va asigura că se va face dreptate pentru el? Acum, băieții din River Point și întrebarea dacă vor fi acuzați sau nu reprezintă principalul punct de interes. Când urmărești știrile, numele lui Grant nu prea este menționat. Fascinația totală este față de cei patru băieți care au rămas în viață în urma zilei de vânătoare. - I-am văzut pe băieții din River Point când luam mâncarea de la Pat. Nu știu ce mă face să spun asta fără să gândesc înainte. Domnul Stone se oprește, cu o bucată de peste încremenită în tacâm. - Își luau mâncare de acolo? - Nu. Erau în partea cealaltă a parcării. Stăteau acolo, pur și simplu. Fruntea i se încrețește. - Ce făceau? întreabă el. Eu ridic din umeri. - Se pare că s-au întâlnit doar ca să vorbească. Sunt foarte atentă cum să îi răspund. Vreau să îi spun doar ce s-a întâmplat, fără sentimente sau păreri personale, dar vreau și ca el să înțeleagă cât de ciudat se purtau. Domnul Stone se reazemă de spătarul scaunului. - Interesant. Mă uit la ușă, asigurându-mă că mama nu este prin preajmă. Nu și-ar dori ca eu să fiu implicată în cazul ăsta, în afara biroului. - Iar Pat a spus că se întâlnesc acolo aproape în fiecare seară. Fraza plutește în aer un minut. În cele din urmă, domnul Stone spune: - Foarte interesant."
