Regele care a refuzat sa moara - FORMAT PDF

    Scris în secret pentru a nu incita critici cu privire la descoperirile sale controversate, acest roman al regretatului Zecharia Sitchin aduce la viața temele-cheie din bestseller-ul sau “A douăsprezecea planetă” (The 12th Planet).
Citește tot rezumatul cărții Regele care a refuzat sa moara...     Povestea începe la Londra, odată cu Astră care sosește la deschiderea noii expoziții despre Ghilgameș, la Muzeul Britanic. Aici întâlnește un personaj atrăgător care știe despre ea secrete pe care niciun străin nu ar trebui să le cunoască, dar știe și de unde are neobișnuita cicatrice de pe mână. Ducând-o la el acasă, îi dezvăluie că este descendentă a zeiței Iștar, iar că el este încarnarea din zilele noastre a eroului Ghilgameș, în căutarea obținerii vieții veșnice pe care Iștar i-a interzis-o cu mult timp în urmă. Repunând în discuție ritualul lor sexual sacru, vechi de eoni, se trezesc transportați înapoi în Sumer, ca Ghilgameș și Iștar, el reușind în sfârșit să continue căutarea nemuririi. Însă, deși Ghilgameș își îndeplinește îndatoririle sacre față de Iștar, ceva se întâmplă, iar Oracolul lui Anu nu-i mai dă binecuvântarea sa pentru a fi rege. Urmând îndemnul mamei sale, zeița Anunnaki Ninsun — de unde își trage parțial esența divină Ghilgameș fuge din cetate către zona interzisă a Anunnaki, în căutarea unei modalități de a ajunge pe planeta Nibiru și la viața veșnică. Pornește în călătorie alături de Ghilgameș și de tovarășul său nemuritor, Enkidu. În încercarea de a scăpa sorții enunțate de oracol, descoperă Tabla Destinului menit lui Iștar, lupta împotriva oștirilor lui Marduk și zădărnicește intrigile țesute de marele preot Enkullab, fratele vitreg al lui Ghilgameș, care vrea pentru el coroana lui Ghilgameș.     Repovestind Epopeea lui Ghilgameș, în contextul cercetărilor și al descoperirilor sale despre Anunnaki, Zecharia Sitchin împletește în poveste ceremonii antice, trădări accidentale, zei și oameni, călătorii interplanetare și o neîncetată căutare a nemuririi ce se întinde pe mii de ani.       Fragment din roman:       “După o astfel de zi, la lăsarea întunericului, cei doi camarazi găsiră niște stânci la adăpostul cărora să își poată trage sufletul. Epuizat, și de data aceasta Ghilgameș fu primul care adormi, cu capul sprijinit de umărul amicului său. La scurt timp după aceea, și Enkidu închise ochii.    Pe la miezul nopții, pe Ghilgameș începu deja să îl lase somnul. Se trezi nedumerit, așa că își înghionti prietenul:      - Hei, de ce m-ai trezit? îl întrebă el pe Enkidu.     - Cum te-aș fi putut trezi, când eu însumi dormeam, și tu taman ce m-ai trezit pe mine?     - Dacă nu tu m-ai strigat, atunci cine? întrebă Ghilgameș. Sunt sigur că mi-am auzit numele.     - Trebuie că a fost doar un vis, zise Enkidu. Culcă-te la loc.     Peste alte vreo două ore sau cam așa ceva, Ghilgameș se trezi din nou. Îl scutură puțin pe Enkidu, cât să îl trezească.     - Ce mai e acum? întrebă Enkidu.     - Am mai avut un vis acum, pe lângă primul, explică Ghilgameș. În acest al doilea vis, un bolovan se rostogolea la vale. Iar când în sfârșit s-a oprit, din el au ieșit niște picioare. O briză mi-a mângâiat fața; și mi-am auzit numele strigat!     Ascultând visul camaradului său, Enkidu se lovi dintr-odată peste gură și șopti spre Ghilgameș:     - Taci, tu! Viziunea ta nu a fost un vis!     Atunci Enkidu arată cu degetul către ceva voluminos, care abia se distingea în întuneric, o chestie care staționa pe picioarele extinse și se află la o oarecare distanță de malul râului. Strălucirea roșiatică, ce se aprindea din când în când dintr-un apendice bulbucat, aflat între picioarele obiectului respectiv dezvălui faptul că acolo se afla o aeronavă, una de culoare neagră.     Împietriți, cei doi văzură cum unul dintre ochii aparatului de zbor se aprinse brusc. Într-un moment, un puternic fascicul de lumină începu să cerceteze minuțios împrejurimile. Cei doi prieteni se întinseră cât mai mult pe pământ, încercând să se camufleze înspre stâncă și unul în celălalt. Însă fasciculul care mătură obsesiv întregul orizont îi reperă." Citește mai puțin...