Cultul cabirilor in Dacia - FORMAT PDF

Pe baza unei profunde documentări, ce ne uimește și astăzi, Teohari Antonescu circumscrie – pornind de la sugestiile lui Al.I.Odobescu și de la unele materiale arheologice puse la dispoziția sa de marele scriitor – profilul enigmaticului cult al cabirilor, ce și-a avut epicentrul pe teritoriul vechii Dacii, îi stabilește originea frygo-tracică și-i descifrează simbolistică, funcțiile și filiația cu celelalte religii ale lumii antice.
Citește tot rezumatul cărții Cultul cabirilor in Dacia... Monografia exemplară, Cultul Cabirilor în Dacia oferă totodată interesante deschideri către înțelegerea mitologiei românești și a unor creații înconjurate încă de mister precum Miorița sau Călușarii, spre a le cita doar pe cele mai importante.- I. Oprișan Fragment din cartea "Cultul cabirilor în Dacia" de Teohari Antonescu: "Într-un colț al frontonului, despre lună, pare a fi un pește, figură de altminteri nu tocmai deslușită; la celălalt unghi este un delfin. Dedesubtul acestei părți superioare, se afia doi călăreți în repaus, întorși unul spre altul; ambii sunt ușor îmbrăcați cu tunice scurte, cu căciuli frigiene pe cap și cu mantii fâlfâinde. Între dânșii o femeie, cu un calathoș sau paner enorm pe creștet, întinde o mână către unul din călăreți și alta către celălalt, ca și cum ar voi să-i despartă. Sub călărețul din dreapta, carele ține în mână un steag cu șarpe, sau dracone, stă culcat un trup de om. La capul calului e soarele radiat, iar deasupra celui opus e luna în formă de secere. Două serii de obiecte și de animale se afia suprapuse sub această scenă principală: în seria superioară stau rânduite trei cratere ori potire, un tripod și apoi, după o presupusă amforă, câteva obiecte greu de deslușit pe care le putem crede că sunt sau patere, sau cunune, în număr de trei. În fine, pe șirul de jos, sau pe al patrulea și ultim câmp, sunt reprezentate de-a rândul, de la dreapta spre stânga, un leu având în față-i un cocoș răstit, cu picioare și cu gât foarte lungi; iar de cealaltă parte, în urma unei mici spărturi a plăcii, se vede o altă pasăre, acvila sau corb, îndreptându-se către un dobitoc cornut, care seamănă mai mult cu un taur înfuriat, cu coada sumeasă. Această placă aparține d[omnu]lui loc[otenent]-col[onel] Dimit. Papazoglu, în București, carele a aflat-o, zice-se, în săpături din România mică și a publicat-o de câteva ori pe tabele volante, fără de explicațiuni științifice." Citește mai puțin...