Fata cu fragi - FORMAT PDF

Lisa Strømme dă viața tumultoasei povești de dragoste care a inspirat unul dintre cele mai faimoase tablouri din toate timpurile — Strigătul lui Edvard Munch —, într-un roman plin de viață și culoare despre inocență, creativitate și dorință.
Citește tot rezumatul cărții Fata cu fragi... În vara anul 1893, mica așezare de coastă Asgardstrând își așteaptă oaspeții din capitala Kristiania — vechea denumire a orașului Oslo —, printre care se numără artiști plastici, oameni de teatru și muzicieni veniți în căutarea liniștii și a unei atmosfere propice creației. Pacea micuței comunități e tulburată de acest exod anual, cu precădere în momentul în care își face apariția tânărul pictor Edvard Munch, personaj controversat și înțeles cu adevărat de puțini dintre contemporanii săi. Ilustrația copertei: Hans Olaf Heyerdahl, Fata pe plajă (detaliu) Traducere și note de Irina Bojin Fragment din cartea "Fată cu fragi" de Lisa Stromme: "Abia ne târâm pe drum, însă când în cele din urmă soarele și-a domolit dogoarea, căruțele s-au pus în mișcare, oamenii s-au mai înviorat și ieșirea din starea aceea de încremenire a adus cu sine buna dispoziție. Ne-am descărcat lucrurile și le-am cărat înăuntru. Casa noastră de pe deal nu era mare, dar părea întotdeauna spațioasă din cauză că mama era obsedată de ordine. Aici însă, oricâtă silință și-ar fi dat, n-ar fi putut face căsuța să pară mai încăpătoare. Mica și întunecoasă, la fel ca toate casele pescărești, fusese construită mai degrabă ca un adăpost rudimentar în care să se poată dormi. Colibele erau împărțite în două, pe orizontală. Unele familii aveau să locuiască la etaj, care dădea spre Nygardsgaten, altele, că a noastră, la parter, cu fața spre plajă. Înăuntru erau trei camere. Pe ușa din față intrai direct în bucătăria aflată la mijloc. Aici nu se află decât o mașină de gătit din fier și o măsuță. În dreapta era un dormitor mic, în care stăteam eu cu Andreas, iar în stânga se afla un salonaș. Ziua, mamă și tată băgau saltelele sub canapea, iar noaptea le scoteau și făceau patul pe podea. Într-un colț se afla o masă veche, pătată de vopsea, și patru scaune desperecheate, de diferite înălțimi. Am dus lucrurile înăuntru, strecurându-ne unul pe lângă altul, izbindu-ne cu coatele de marginile mobilelor și pășind peste cuferele lăsate în drum. Mă întrebam cum s-or descurca alde Andersen, care locuiau la etaj. Aveau la dispoziție exact același spațiu ca noi, doar că erau șapte, cu cinci copii între șase luni șase ani. Acum, că familia Heyerdahl nu mai era de față, mamă, nemaiavând nevoie să fie prezentabilă, s-a schimbat în hainele de zi cu zi și s-a apucat să spele pe jos cu o cârpă." Citește mai puțin...