Tanarul Sherlock Holmes. Norul mortii - FORMAT PDF

    Două cadavre. Un erou de neuitat. Începutul unei legende.     Anul 1868. Tânărul Sherlock Holmes are paisprezece ani. Fiu de ofițer în armata britanică, el studiază într-un internat, exersează bunele maniere și primește o educație clasică.
Citește tot rezumatul cărții Tanarul Sherlock Holmes. Norul mortii... Dar lucrurile iau o întorsătură cu totul nouă când este trimis să-și petreacă vara în casa de la țară a unchiului său, în Hampshire. Acolo, tânărul Sherlock intră într-o aventură teribilă, cu morți suspecte, răpiri, incendii, spionaj, un complot bine ticluit și un personaj malefic cu intenții criminale. Va fi primul mister dezlegat de cel care va deveni cel mai celebru detectiv al tuturor timpurilor.      Crezi că-l cunoști? Gândește-te mai bine!       Andrew Lane este romancier, jurnalist și un admirator fidel al lui Sherlock Holmes. Pasiunea lui pentru romanele lui Sir Arthur Conan Doyle și ambiția de a crea un portret autentic al tânărului Sherlock au dus la reinventarea faimosului personaj într-o serie de cărți dedicate copiilor.      Fragment din romanul "Tânărul Sherlock Holmes. Norul morții" de Andrew Lane:     “„Observația", se gândi Sherlock, amintindu-și ce îi spusese Amyus Crowe. Până la urmă, totul se reducea la observație. Dacă aveai suficiente fapte, puteai să deduci aproape tot restul.     Și asta era problema cu cele două cadavre și cu norul aducător de moarte; nu existau suficiente fapte.     Cei doi băieți pedalară prin oraș, evitând răscrucile principale, unde se îngrămădea lumea. Drumul se termină aproape înainte să înceapă, iar mintea lui Sherlock încă mai fierbea, plină cu un amestec bogat de fapte, presupuneri și ipoteze, când opriră la căsuța cu pereți din piatră unde Matthew susținea că locuia Amyus Crowe.     O mișcare laterală îi atrase atenția lui Sherlock. Privi într-acolo și observă un armăsar care păștea iarbă pe un câmp. Un armăsar negru, cu o pată maronie pe gât.     Același armăsar pe care îl mai văzuse de două ori, de fiecare dată cu o siluetă misterioasă în șa, privindu-l.     Simți cum îi trece un fior prin brațe și prin piept și i se făcu pielea de găină. Ce se petrecea acolo?     Matty rămase în urmă, așteptând la poartă, în timp ce Sherlock traversa grădina din fața casei. Băiatul se întoarse și îl privi întrebător. Pe chipul tovarășului său se așternu o expresie sumbră.     - Eu aștept aici, hotărî el.     - Ce s-a întâmplat?     - Nu-l cunosc pe individul ăsta. Poate nu mă place.     - O  să îi zic eu că ești de treabă. Că ești de încredere. Îi spun că ești prietenul meu.     Când cuvântul „prieten" îi ieși de pe buze, Sherlock se simți luat prin surprindere. Presupusese că Matty îi era prieten, dar gândul acesta îl nedumerea. Nu mai avusese niciodată prieteni, cu siguranță nu la școală, și nici măcar în casa familiei lui - locul pe care îl consideră acasă. Copiii de acolo aveau tendința să evite casa celor pe care îi considerau superiorii lor din punct de vedere social - „moșierimea" -, și Sherlock își petrecuse cea mai mare parte a timpului singur." Citește mai puțin...