Riscurile puterii celor care ajuta - FORMAT PDF

   Fie că suntem psihologi, medici, profesori sau asistenți sociali, ne-am dedicat unei profesii în care ajutăm oameni aflați în suferință, în nevoie, în neștiință, oameni pe care îi salvăm, îi protejăm, îi susținem sau îi creștem.
Citește tot rezumatul cărții Riscurile puterii celor care ajuta... Profesii dificile, care cer mari eforturi, dar oferă și mari satisfacții. Există însă doar această parte luminoasă? Putem face doar bine? Confruntați în permanență cu destine tragice, terapeuții pot aluneca pe panta umbrei, evitând suferința neputinței. Prin cartea de față, scrisă într-un limbaj accesibil și plină de exemplificări, Guggenbuhl-Craig ne permite să examinăm și latura întunecată a profesiei, unde îi găsim pe cei care ajută urmărind nu beneficiul celuilalt, ci propriul beneficiu și deținerea puterii – șarlatanul, impostorul, ipocritul, falsul profet. Și să descoperim și soluția – maturizarea psihică, reducerea clivajelor prin explorarea psihicului în întregimea sa, astfel încât asistentul social să nu mai considere că își poate practica profesia inginerește, profesorul să nu mai creadă că doar elevii sunt copilăroși, iar terapeutul să nu mai vadă boala doar la pacienții lui.     Adolf Guggenbuhl-Craig a fost profesor la Institutul C.G. Jung din Zurich, analist jungian cu peste 50 de ani de experiență clinică.     CUPRINS: • Cuvânt înainte • Și ne ferește de cel rău? • Asistență socială și Inchiziția • Psihoterapeutul: șarlatan și fals profet • Primul contact dintre analist și analizând • Relația este fantasma • Analistul și viața pacientului din afara cabinetului • Sexualitate și analiză • Frică distructivă față de homosexualitate • Analistul măgulitor • Căutarea abuzivă a sensului • Medicul cel puternic și pacientul infantil • Arhetipul „vindecător–bolnav" și puterea • Clivajul arhetipuluiDepășirea clivajului prin exercitarea puterii • Medic, psihoterapeut, asistent social și profesor • Umbra, distructivitate și răutate (Homo homini lupus) • Este analiza sortită eșecului? • Analiza nu ajuta • Erosul • Individuarea • Psihoterapeutul neajutorat • Din nou despre Eros     Fragment din volumul "Riscurile puterii celor care ajută" de Adolf Guggenbuhl-Craig:     “ARHETIPUL „VINDECĂTOR-BOLNAV" ȘI PUTEREA     „Mens sana în corpore sano" este o imagine foarte frumoasă; însă corpul sănătos este permanent amenințat de boli. Corpul uman este fragil, amenințat încă de la naștere de îmbolnăviri și de moarte. Corpul și mintea pot fi sănătoase, dar, de când e lumea lume, oamenii se îmbolnăvesc și lupta împotriva bolilor, corpurile le sunt rănite și vindecate, infecțiile se răspândesc și se combat. Lupta dintre sănătate și boala durează de la începutul lumii. Și tot de la începutul lumii vindecătorii vin să-i ajute pe cei aflați în suferință, atunci când aceștia nu se mai pot ajuta singuri. De când există lumea, există bolnavi și răniți strigând după ajutor și vindecători gata să răspundă acestor strigăte și să le vină în ajutor.     Întâlnirea dintre doi oameni, dintre care unul reprezintă boala, iar celălalt vindecarea, creează o constelație constantă încă de la începuturile lumii. Relația „vindecător-rănit" este una fundamentală, ca și cele de tipul bărbat-femeie, tata-fiu, mamă-copil ș.a.m.d., reprezentând un arhetip în sensul în care înțelege C.G. Jung arhetipurile, respectiv ca o formă comportamentală umană înnăscută. În situațiile arhetipale, oamenii se comportă conform unei scheme de bază preexistente în ei, schema care, în forma ei fundamentală, este prezentă în toți ceilalți oameni.     Stă oare ascuns în arhetipul vindecător-bolnav și aspectul puterii? Este necesar să indicăm aici, pe scurt, care sunt toate înțelesurile posibile ale termenului „putere".     În cadrul interacțiunii umane, un subiect se confruntă cu un altul, fiecare dintre ei raportându-se la celălalt ca subiect. Într-o relație în care puterea este un factor dominant, unul dintre subiecți încearcă să-l transforme pe celălalt într-un obiect, iar celălalt se supune voinței celui dintâi, ceea ce înseamnă că obiectul poate fi apoi manipulat de subiect în scopuri proprii acestuia din urmă. Această situație sporește sentimentul de importanță a subiectului dominator și scutește „obiectul" de responsabilitate. Acesta este un tip de putere. Un altul este „autozeificarea". Doar zeii au dreptul de-a fi stăpâni peste oameni. 0 persoana posedată de „Complexul Dumnezeu" încearcă să domine umanitatea ca o zeitate.” Citește mai puțin...