Fiul risipitor. Povestea unei intoarceri acasa - FORMAT PDF

Părintele Henri J.M. Nouwen ne împărtășește călătoria spirituală pe care i-a prilejuit-o, într-un moment de cumpănă al vieții sale, întâlnirea cu faimosul tablou al lui Rembrandt Întoarcerea fiului risipitor și cu înțelesurile profunde ale acestei parabole ce cuprinde miezul mesajului biblic.
Citește tot rezumatul cărții Fiul risipitor. Povestea unei intoarceri acasa... Ni se întâmplă tuturor — spune autorul, pornind de la propria experiență — să fim răzvrătiți asemenea fiului risipitor, invidioși și resentimentări asemenea fiului mai mare rămas acasă ori pur și simplu indiferenți față de cei din jurul nostru. Totuși, suntem mereu chemați să devenim asemenea tatălui iertător ce-și dăruiește iubirea fără să aștepte nimic în schimb și-i întâmpină cu bucurie chiar și pe cei care-i greșesc. Goana după succes și câștiguri materiale, continuă competiție cu ceilalți, însingurarea și deprimarea îl îndepărtează pe omul contemporan de sine însuși și de locul adevăratei sale libertați. Însă Henri J.M. Nouwen ne demonstrează în aceste reflecții pline de înțelepciune și sensibilitate ca „întoarcerea acasă“ rămâne posibilă fie și după cele mai deznădăjduite rătăciri. „Încă mă asemăn cu fiul risipitor. Însă mă aflu cu adevărat în drum spre casă. Am plecat din țara aceea îndepărtată și am ajuns să simt apropierea iubirii. Și, astfel, sunt pregătit acum să-mi împărtășesc povestea. Are în ea un strop de speranță, de lumină, de mângâiere.“ (HENRI J.M. NOUWEN) Traducere de Monica Broșteanu Ilustrația copertei: Rembrandt Harmensz van Rijn, Întoarcerea fiului risipitor, cca 1668–1669 (detaliu) Fragment din carte: "Surd la glasul iubirii Plecarea de acasă este, prin urmare, mult mai mult decât un eveniment istoric ancorat în timp și spațiu. Este negarea realității spirituale că-i aparțin lui Dumnezeu cu întreaga mea ființă, că Dumnezeu mă ține la adăpost într-o îmbrățișare veșnică și că sunt cu adevărat înscris în palmele mâinilor lui Dumnezeu și ascuns în umbra lor. Plecarea de acasă înseamnă ignorarea adevărului că Dumnezeu „m-a plăsmuit în taină, m-a urzit în adâncurile pământului, m-a țesut în sânul mamei mele" (Ps 139/138, 13-15). Să plec de acasă înseamnă să trăiesc ca și cum n-aș avea, de fapt, o casă și aș fi nevoit să caut departe pentru a-mi afla una. Casa este centrul ființei mele, unde pot auzi glasul care-mi spune: „Tu ești preaiubitul meu, asupra ta odihnește bunăvoința mea" — același glas care i-a dat viața celui dintâi Adam și i-a vorbit lui Isus, noul  Adam; același glas care le vorbește tuturor copiilor lui Dumnezeu și le dă libertatea să trăiască în mijlocul unei lumi întunecate rămânând în lumină. Am auzit acel glas. Mi-a vorbit odinioară și îmi vorbește și acum. Este glasul niciodată întrerupt al iubirii vorbind din veșnicie și dăruind viața și iubire ori de câte ori este auzit. Când aud acel glas, știu că sunt acasă cu Dumnezeu și că nu am de ce să mă tem. Ca preaiubit al Tatălui meu, „pot să umblu prin valea umbrei morții fără să mă tem de nici un rău" (Ps 23/22, 4). Asemenea Fiului preaiubit, pot „să vindec bolnavii, să învii morții, curat pe leproși, să alung diavoli" (Matei 10, 8). „Primind în dar", pot să „dau în dar". Că Fiu preaiubit, pot să înfrunt, să mângâi, să mustru și să încurajez fără teamă de respingere și fără nevoia de afirmare. Că Fiu preaiubit, pot suferi prigoana fără să-mi doresc răzbunare și pot primi lăudă fără a o folosi drept dovadă a bunătății mele. Ca Fiu preaiubit, pot să fiu torturat și ucis fără să trebuiască vreodată să mă îndoiesc că iubirea care îmi e dată este mai tare ca moartea. Ca Fiu preaiubit, sunt liber să trăiesc și să dau viața, liber și să mor dăruind viața. " Citește mai puțin...