Introducere, comentarii, traduceri din limba arabă de Grete Tartler Volumul pune sub lentilă rolul umorului în recitirea celor mai vestiți prozatori arabi din primele secole ale islamului. De la fină ironie la farsă, de la surîsul datorat bucuriei intelectuale la rîsul sarcastic, primejdie de «asprire» a inimii, de la implicațiile etice la jucăușa parodiere a unor discursuri solemne, diferitele abordări ale umorului de care dau dovadă anticonvenționalul al-Gahiz sau virtuozii prozei rimate și ritmate al-Hamadani și al-Hăriri vădesc elocvență, preocupare pentru stil, pentru echilibru: «Lumea nu zice nimic rău despre rîs, despre șaga, decît dacă se întrece măsura; dar, dacă saga aduce voioșia pentru care a fost născocită și, prin urmare, folos, atunci poate fi socotită un lucru aducător de prestigiu și foarte serios» (al-Gahiz).
Rîdem de zgîrciți și risipitori, de falșii tămăduitori și născocitori, de mîncăi și pălavragii, de lăudăroși și de mincinoși, de personajele clișeizate în maqamat (poeți, oratori, ghicitori, specialiști în probleme de gramatică și de fiqh, hoți, cerșetori, beduini caravanieri, dezmățați, negustori ambulanți, hangii, dregători, cădii, pietari), dar admiram desăvîrșirea stilistică, gluma rafinată, ironia cultivată a acestor trei maeștri care au rămas neîntrecuți în literatura arabă. - Grete Tartler
