Silvia Andrei are un fel de a conduce narațiunea care amintește de recomandarea lui Horatius „dulcia sunto (poemata) et quocumque volent animum auditoris agunto". E foarte plăcută scriitură, captivanta chiar.
Și meditația asupra trecerii timpului (și a oamenilor odată cu el) e pertinentă și plină de înțelepciune, reflectând un anume echilibru sufletesc, consolidat, poate, și de formația clasicistă a autoarei. Aș remarca și talentul de portretist: din câteva linii se creionează elementele de portret fizic și moral împletirea narațiunii cu dialogul dă un anumit dinamism povestirii și ușurează lectura. Considerațiile filozofice, discret strecurate, au intenție educativă, fără să fie ostentative. - prof. Marinella Lascu
