Dacă, așadar, confucianismul urmărește un scop salutar, nu este totuși o soteriologie religioasă. Într-adevăr, confucianul nu are o concepție negativă asupra lumii, ca budistul sau creștinul; el nu înțelege, spre deosebire de daoist, nemurirea ca pe ceva care se poate câștiga individual, ci ca un țel deja atins de succesiunea naturală a generațiilor; el nu are o relație directă, adesea problematică și dureroasă, cu Dumnezeu precum evreul și nu tremura în fața Cerului ca un musulman înaintea lui Allah.
Confucianismul nu menește omului vreun alt scop decât acela de a-și desăvârși umanitatea prin îndeplinirea datoriilor potrivit cu ceea ce este adevărat și drept: tatăl trebuie să fie tată, fiul să fie fiu.
(Mircea Eliade, Ioan P. Culianu)
