Acest om sfant - FORMAT PDF

Acest om sfânt. Impresii despre Mitropolitul Antonie Născut în familia unui diplomat al Ambasadei Imperiului Țarist, nevoit să guste de timpuriu din potirul amar al exilului împreună cu cei dragi, absolvent mai apoi al Facultății de Medicină din Sorbona și medic practicant în Corpul Medical al Armatei Franceze, monah în secret, după o chinuitoare criză existențială dominată de gândul sinistru al sinuciderii, preot paroh al comunității ortodoxe ruse din Anglia, și în cele din urmă arhiereu slujitor, om de televiziune și de radio, Părintele Antonie a fost o personalitate fascinantă – „cea mai autentică voce a creștinismului din Marea Britanie a anilor '70 - '80”, așa cum l-a numit odinioară un cunoscut prezentator al postului BBC.
Citește tot rezumatul cărții Acest om sfant... Volumul de față prezintă numeroase episoade din viața Vlădicai Antonie, veritabile file de Pateric, cu întâmplări ale felului de a fi ale „acestui om sfânt” a cărui personalitate, în pofida faptului că poate fi uneori receptată ca aspră de către cei din jur sau chiar greu de suportat, este în întregime transfigurată de Duhul Sfânt – izvorul sfințeniei. Fragment din carte: "PRIMII ANI AI COPILĂRIEI (1916-1923)  „Una dintre primele mele amintiri sunt legate de Persia, pe când priveam o câmpie mare care se întindea până la orizont; iar în mijlocul ei era un cioban foarte mic, care își mâna turma de oi, așa cum fac ciobanii din Orientul Mijlociu." Mitropolitul Antonie va asocia, mai târziu, această imagine din copilărie cu cea a pastorului biblic, în special, cu imaginea lui Hristos, Păstorul cel Bun, mergând în fruntea turmei Sale. Această asociere era și mai semnificativă având în vedere atât faptul că propria viață va fi închinată misiunii de păstor spiritual, cât și că pe ușa dinspre vest a catedralei din Londra, în care și-a desfășurat aproape întreaga activitate, era gravată inscripția „Eu sunt Păstorul cel Bun." Astfel că imaginea pastorului avea să cuprindă întreaga sa viață conștientă. Persia îi trezea în minte și alte imagini, ca niște secvențe vii dintr-o copilărie lipsită de griji și relativ fericită. Cariera diplomatică a lui Boris Bloom presupunea deplasări frecvente și schimbarea locului de reședință. Familia a trăit în aproximativ zece locuri diferite în decursul celor șase ani cât au locuit în Persia, deși Mitropolitul Antonie, care a mărturisit că nu l-a pasionat niciodată geografia, nu putea menționa exact care fuseseră aceste locuri. Din caleidoscopul amintirilor, îi reveneau în minte porți mari de oraș, probabil ale orașelor Teheran sau Tabriz, și frânturi din modul de viață agitat din Orientul Mijlociu, cu drumuri prăfuite și cu învălmășeala de cai, măgari și forfota umană. Casa în care locuiau era mereu spațioasă, învecinându-se cu ambasada sau consulatul, așa cum era o casă pe care s-au dus să o vadă înainte de a se muta din nou. În viziunea copilului de cinci ani, una dintre particularitățile speciale ale acesteia era o grădină largă, năpădită de buruieni. Îi plăcea foșnetul pe care îl producea picioarele călcând pe iarba înaltă și uscată. Cu doi ani înainte de aceasta, urgia Revoluției se dezlănțuia asupra Rusiei. Cu toate acestea, deși în acea vreme lumea adulților era cufundată în haos, viața lui Andre era protejată de amenințările care îi îngrijorau atât de tare părinții. În timp ce tatăl său se străduia să facă față situației diplomatice, ceilalți membri ai familiei au continuat să ducă o viață tihnită, înconjurați de servitori. Mitropolitul Antonie își amintea de această perioadă din viața sa ca fiind una fericită. " Citește mai puțin...