Burn-outul copiilor - FORMAT PDF

    Oare numai adulții să fie victime ale stresului contemporan? Sau, treptat, efectele acesteia se răsfrâng și asupra copiilor, care încep să resimtă partea întunecată a goanei după performanță? În cartea sa extrem de actuală, Beatrice Milletre pune tranșant problema burn-outului în rândul copiilor și a sensului acestuia: necesitatea de a recunoaște, atât de-o parte cât și de alta, că lucrurile nu mai pot continua în același fel, că sănătatea fizică și psihică a copilului trebuie să primeze oricăror alte considerente.
Citește tot rezumatul cărții Burn-outul copiilor... Ea se adresează pe rând părinților și adolescenților, arătându-le părinților de ce și cum ar trebui să reducă presiunea pe care o pun asupra fiilor și fiicelor lor, iar adolescenților, cum să o scoată la capăt, atunci când sunt pe punctul de a se împotmoli. Cu exemple, desene, scheme și chestionare, scrisă într-un mod cald și apropiat, această carte constituie un instrument util pentru orice părinte sau viitor părinte, ca și pentru orice adolescent în căutarea propriei deveniri.     Beatrice Milletre este doctor în psihologie, specialist în științe cognitive și psihoterapeut.     CUPRINS: Identificarea reperelor • Introducere • Arletta, Jules, Paul, Sacha, Elise și toți ceilalți: cine sunt ei? • Burn‑out? Motivele clăcării     • Prea mari, prea de timpuriu: megamorfismul • Absența identității • Munca fără rezultate • Incomprehensiunea • Copii care nu mai sunt decât obiecte ale reușitei… • Copii suprasolicitați, subsolicitați, prost solicitați • Prea blânzi • Părinți suprainvestiți, subinvestiți, prost investiți în viața copiilor • Cu frica în oase • Omniprezenta celorlalți • Incomprehensiunea sistemului Sensul burn‑outului Erorile părinților    • Injoncțiunea paradoxală • Credințele false și erorile de logică • Negarea realității și lipsa spiritului critic Eu, ca părinte, am responsabilitatea de a‑l ajuta pe copilul meu să se vindece și să nu îl las să clacheze    • Nu mă culpabilizez • Repere pentru a‑mi ajuta copilul • Îmi pun câteva întrebări • Nu fac „cum face toată lumea“ • Nicăieri nu este mai bine că la bunica • Sensul vieții • Aveți încredere în copil • Planuri de carieră, planuri himerice • A împărtăși: cuvântul‑cheie Eu, ca tânăr, am datoria să o scot la capăt    • După ploaie, răsare soarele • Sunt tolerant față de mine însumi • Nu sunt nul/Am calități • Rumînez la nesfârșit • Nu mă culpabilizez • Ceilalți nu sunt nici tontalăi, nici machiavelici, iar lumea nu este chiar așa de „neagră“ • Învaț să comunic mai bine • Sensul vieții mele • Orice alegere este permisă și toate orizonturile sunt deschise • Ce înseamnă să îți fie bine? Reflectați împreună • Concluzii     Fragment din volumul "Burn-outul copiilor" de Beatrice Milletre:     „Până nu demult, în medie, pe an, în cabinetul meu nu intră decât un tânăr cu probleme de cădere nervoasă, depresie sau burn-out.     Acum îmi trec pragul mai mult de cinci pe săptămână și, atunci când o fac, sunt deja într-o stare de disperare și mare suferință.     Este șocant, dar aceste cuvinte reflectă realitatea, o realitate alarmantă, în care copiilor noștri nu le merge bine, ba chiar nu le merge nicidecum bine!     Când vorbesc despre depresie, suferință, burn-out, mă refer la ceea ce a devenit viața cotidiană a numeroși copii.     Mărturisesc că aș fi preferat să nu fiu în situația de a vorbi despre acest subiect, căci aceasta ar însemna că realitatea nu are de ce să ne îngrijoreze. Din păcate, lucrurile nu stau deloc așa.     De la tentative de suicid la fobie școlară, trecând prin stres, epuizare nervoasă, angoasă, pierderea încrederii, lipsa reperelor, căutarea sensului și câte și mai cate, tinerilor noștri le fuge pământul de sub picioare.      Evident, mi s-ar putea riposta că, prin definiție, persoanele pe care le primesc în cabinetul meu nu sunt în apele lor. Dar nu este vorba doar despre cabinetul meu.     Uitați-vă împrejur și spuneți-mi: care dintre copiii cu care aveți de-a face se simte bine?     Șeful grupului, animatorul de serviciu, cel care nu poate sta o clipă locului, devenind insuportabil, timidul care se lasă hărțuit?... Lipsa de încredere în ei Înșiși!     Melancolicul, care nu a găsit niciodată un sens în tot ceea ce face? Tristețe și depresie.     Cel care este ciucă bătăilor? Pierderea chefului de viață.     Cel care nu a obținut 20 de puncte din 20 la fiecare evaluare? Perfecționism și lipsa stimei de sine.     Cel care pune mii de întrebări înainte de a răspunde? Anxietate.     Cel căruia îi este teama de orice? Anxietate.     Și aș putea să continui la nesfârșit aceste constatări devastatoare. Le-au făcut alții înaintea mea. UNICEF Franța a efectuat o anchetă națională amplă în 2014, pe un lot mai mare de 10000 de copii și adolescenți, de la 6 la 18 ani.     Rezultatele sunt înspăimântătoare: 40% dintre copii resimt o stare de suferință psihologică, agravată de factori familiali (familie monoparentală sau recompusă) și de mediu. Mai mult de 30% dintre ei declară că au avut idei suicidare, iar 11% au încercat deja să se sinucidă.     Când vorbesc despre acest subiect, cei din jur obiectează de îndată: „Părinții, ei sunt cei care îi presează prea mult!"     Dar nu este chiar atât de simplu. Da, este adevărat, vor exista întotdeauna părinți care vor exercita o presiune prea mare asupra copiilor. Dar nu aceasta este singura cauză, nici pe departe!     Cauzele sunt multiple: părinții, care se tem pentru viitorul copiilor și, în mod legitim, își doresc ca ei să aibă rezultate bune la școală, cei care le cer prea mult, copiii, deveniți sclavi ai comparației cu ceilalți și ai unei competiții continue, profesorii, care nu le acordă decât în mică măsură dreptul de a greși, stresul generat de condițiile de lucru tracasante, incapacitatea tinerilor de a înțelege exigențele impuse și care nu sunt respectate de adulți, pierderea sau ignorarea propriei identități și a valorilor sau personalității lor, pierderea sensului. Ca să nu mai vorbim despre maltratări și condițiile de viață proaste!” Citește mai puțin...