Tradarea Castigatorului Vol.2 - FORMAT PDF

Trădarea Câștigătorului de Marie Rutkoski este a doua parte a trilogiei Blestemul câștigătorului.   O căsătorie regală e ceea ce visează cele mai multe fete. Dar pentru Kestrel înseamnă o viață trăită într-o colivie pe care ea însăși a creat-o.
Citește tot rezumatul cărții Tradarea Castigatorului Vol.2... Pe măsură ce nuntă se apropie, ea tânjește să-i spună lui Arin adevărul despre logodna ei: că a acceptat să se mărite cu prințul în schimbul libertății lui Arin. Dar poate Kestrel să aibă încredere în Arin? Poate să se încreadă în ea însăși? Căci Kestrel se pricepe de minune la arta decepției. Ea acționează ca spion la curte, dar dacă va fi prinsă, va fi demascată ca trădătoare a țării sale. Și totuși nu se poate opri din căutarea unei cai de a schimba lumea să nemiloasă… apropiindu-se, astfel, de descoperirea unui secret îngrozitor.   Uluitoarea continuare a bestsellerului Blestemul Câștigătorului dezvăluie prețul imens al minciunilor periculoase și al alianțelor necinstite. Adevărul va ieși la lumină și atunci Kestrel și Arin vor afla cât de mult îi vor costa faptele lor.   Fascinanta și zdrobitoare ca un pumnal în inimă. - Sarah Mesle, Los Angeles Review Of Books   O carte despre loialitate, dragoste interzisă, putere și cei puternici, prieteni și relații distruse, război, cuceriri și familie... - The Guardian Fragment din roman: "Verex deplasă cavaleria cu doi pași înainte. Și continuară așa, iar îngâmfarea de pe chipul locotenentului se stinse pe când armata lui Verex continuă să avanseze și să producă distrugeri semnificative. Verex se uită la tatăl lui, care-și făcuse apariția la marginea mulțimii. Când ochii întrebători ai prințului se întoarseră iar spre Kestrel și ea văzu că speranța readusese lumina în ei, nu o lăsă inima să-l ignore. Continuă să-i ofere sugestiile ei tăcute, iar prințul continuă să le accepte. Generalul verde îl dărâmă în cele din urmă pe cel roșu. Mulțimea izbucni în urale pentru prinț. Împăratul își încrucișă brațele la piept și se legăna pe vârfuri, amuzat, cu ochii la fiul lui. Însă nu dezaprobator. Kestrel îl auzi pe Verex refuzând un alt joc. Spectacolul se terminase și curând atenția oamenilor avea să se întoarcă asupra ei. La o altă masă se desfășura un alt joc, între fiica unui senator și Risha, prințesa din est ce fusese răpită de copilă și crescută la palatul imperial ca ostatic cu privilegii. Kestrel se așteptase ca Risha să fie bună la Tărâmuri de Graniță, dar, din câte se vedea, prințesa posedă (ori întreținea) o pricepere mediocră. Nu erau de așteptat surprize la acea masă. Un pic mai încolo, jucau ministrul herrani - Tensen, își aduse aminte Kestrel - și un baron valorian neînsemnat, care acceptase probabil să joace cu Tensen doar pentru plăcerea de a-l învinge de față cu toată lumea. Îi priveau mulți, iar ochii spectatorilor se holbară plini de satisfacție când Tensen uită în ce fe1 se mișcă o piesă sau păru să ațipească între două mutări. Batjocura atrăgea interesul oamenilor, însă nu avea să le capteze atenția prea mult timp. După aceea, mulțimea avea să se întoarcă la ea. Kestrel simți că se sufoca doar la gândul că trebuia să se prefacă bucuroasă de logodna ei. Și totuși, nu avea încotro. Avea să danseze toată noaptea, până în zori, până ce ultimul petrecăreț părăsea sala de bal, iar pantofii ei aveau să fie distruși și inima fărâmată. Kestrel se ridică. Împăratul nu o privea, cel puțin nu în acest moment. Ochii lui erau fixați asupra fiului său. Fata pași printre invitați, spunându-le tuturor celor care o opreau că promisese un dans altcuiva. Sala de bal era ticstă de oameni. Fetele se înghesuiau în jurul ei ca niște marionete prinse pe bețe și mânuite de copii. Cumva, Kestrel reuși să le ocolească și traversa sala spre un loc în care aerul era mai răcoros. Acolo nu se oprise nimeni. Nu era nimic de văzut sau de făcut. Zona era folosită doar pe vreme bună, când balcoanele de pe coridor erau deschise spre grădinile de sub ele. Fiecare balcon era acum separat prin draperii grele de coridor, iar Kestrel știa că obloanele din sticla atașate de fiecare balustradă fuseseră trase și închise în sezonul rece. În ciuda încercărilor de a ține frigul afară, răcoarea se strecura pe sub draperiile din catifea și învăluia picioarele încălțate în conduri ale lui Kestrel. Față-și aruncă repede privirea peste umeri, ca să se asigure că nu se afla nimeni în apropiere care să o vadă, și se strecură în spatele unei draperii, trăgând-o în urma ei. Balconul era un soi de cutie, iar pereții lui de sticlă arătau că gheața neagră: felii înghețate de noapte. Lumina din sala de bal contura marginea draperiei și lucea în dreptul tivului, însă Kestrel abia dacă-și putea zări mâinile. Atinse un ochi de geam. Ferestrele acelea aveau să fie deschise în ziua nunții ei. Copacii de sub balcoane urmau să fie înfloriți, iar aerul înmiresmat de florile de ceroma. " Citește mai puțin...