Tobele toamnei vol. 2 Seria Outlander - FORMAT PDF

Tobele toamnei vol. 2. Seria Outlander. Partea a IV-a Bestseller New York Times După o lungă despărțire, Claire și Jamie s-au reîntâlnit. Dar fiica lor, Briana, rămasă singură în prezent, pornește într-o căutare periculoasă a mamei și a tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată.
Citește tot rezumatul cărții Tobele toamnei vol. 2 Seria Outlander... Apoi e nevoită să riște totul ca să schimbe istoria și să le salveze viața. Prietenul ei și istoricul Roger Wakefield face și el tot posibilul să o găsească și să o ajute. „Gabaldon își continuă seria de călătorii în timp avându-i ca protagoniști pe Claire și Jamie. Unele părți din carte au loc în prezent, dar cea mai mare parte din acțiune se petrece în Charleston, Carolina de Sud, în 1760. Scoțienii exilați de la Culloden sunt primii care simt revoluția apropiindu-se. Gabaldon scrie extrem de bine, documentat istoric și creează o galerie de personaje tipice perioadei, într-o dinamică ce ține cititorii interesați.” Booklist „Personaje imposibil de uitat, într-o țesătură bogată de detalii istorice, o carte pe care pur și simplu nu o poți lăsa din mână.” Cincinnati Post Fragment din carte: "Apoi existau dispariții... acestea se aflau într-o secțiune separată, listate îngrijit după sex și vârstă, precizând și circumstanțele, atât cât fusese posibil. Deci aceasta era semnificația crucilor; câți oameni dispăruseră în apropierea fiecărei sărbători. Erau mai multe în cazul dispăruților decât al morților, dar, în mod firesc, existau mai puține date. Cele mai multe dispariții prezentau semne de întrebare - Roger a presupus că nu se putea preciza dacă o dispariție din apropierea unui cerc de pietre avea inevitabil legătura cu el. A întors pagina și a încremenit, parcă ar fi primit un pumn direct în stomac. 1 mai 1945. Craigh na Dun, Inverness-shire, Scoția. Claire Randall, 27 de ani, gospodină. Văzută ultima oară la începutul dimineții, după ce își declarase intenția de a vizita cercul în căutarea unor specii neobișnuite de plante, nu s-a întors la căderea întunericului. Mașina găsită parcată la poalele dealului. Nicio urmă în cerc și niciun semn de infracțiune. A întors cu atenție pagină, ca și cum s-ar fi așteptat să îi explodeze în mână. Așadar, Claire îi oferise lui Gillian Edgars o parte dintre dovezile care o conduseseră spre propriul experiment. Oare Geillie descoperise dovezi privind întoarcerea lui Claire peste trei ani? Nu, a tras el concluzia, după ce a recitit acele pagini, iar dacă o făcuse, nu consemnase nimic acolo. Fiona îi mai adusese ceai și o farfurie cu biscuiți cu nucă și ghimbir, care au rămas neatinse de când se apucase să citească. Mai mult din obligație decât motivat de foame, a ridicat un biscuit și a mușcat din el, dar firimiturile foarte aromate i-au rămas în gât, făcându-l să tușească. Ultima secțiune a cărții purta titlul „Tehnici și pregătiri". Începea astfel: Aici se află ceva, care este mai vechi decât omul, iar pietrele păstrează puterea lui. Vechile vrăji vorbesc despre „linii ale pământului" și despre puterea care curge prin ele. Scopul pietrelor are legătură cu acele linii, sumt convinsă. Dar pietrele deformează liniile de putere ori sunt doar semne ale lor? Bucata de biscuit părea să i se fi înțepenit cu totul în gât, oricât ar fi băut. S-a trezit citind mai repede, trecând peste pasaje, sărind pagini și, în cele din urmă, s-a rezemat de spătar și a închis cartea. Va citi restul mai târziu — și nu doar o dată. Însă acum trebuia să iasă afară, să respire aer curat. Nici nu era de mirare că acea carte o tulburase atât de mult pe Fiona. A mers grăbit de-a lungul străzii, îndreptându-se spre rău, fără să ia în seamă ploaia. Era târziu; a auzit dangătele unui clopot de biserică anunțând vecernia, iar numărul pietonilor care se îndreptau spre baruri creștea pe poduri. Însă dincolo de sunetele clopotului și ale pașilor, i-au răsunat în urechi ultimele cuvinte pe care le citise, de parcă ea i s-ar fi adresat în mod direct. Să te sărut, copile, să te sărut, bărbatule? Să-mi simți dinții înapoia buzelor când o voi face. Te-aș putea ucide la fel de ușor cum te-aș putea îmbrățișa. Gustul puterii este gustul sângelui — fier în gura mea, fier în mâna mea. Este nevoie de un sacrificiu. " Citește mai puțin...