Autoarea de best-sellere New York Times Victoria Schwab va prezintă Tunelul oaselor , cu peripețiile lui Cassidy Blacke (personajul principal din Orașul fantomelor). De această dată, Cassidy face o călătorie palpitantă la Paris, un oraș frumos, încărcat de istorie, dar plin de mistere și ...
fantome. Filmările realizate și prezentate de părinții ei la Paris o pun în tema cu fapte, locuri misterioase, povesti ciudate ale imensului oraș. Prietenii o ajută și o învață cum să înfrunte și să depășească situațiile critice care-i pun viața în pericol, cum să izbutească în luptă cu spiritele rătăcite timp de sute de ani prin Catacombele Parisului. Fragment din volumul "Tunelul oaselor" de Victoria Schwab: "- Ai intrat în Catacombe? Lară pare aproape impresionată. - Da, spun eu. Nu a fost rău. Adică, nu mă înțelege greșit, nu a fost plăcut, dar cu atâtea schelete am crezut că va fi mai rău... Lara dă din umeri. - Cimitirele sunt de obicei destul de tăcute. - Știu, dar deoarece corpurile au fost deranjate, m-am gândit... - Oh, lasă-mă, zice Lară, dacă fantomele s-ar enerva de fiecare dată când oasele le sunt deranjate, n-am mai avea loc în spațiul intermediar. - Însă Catacombele sunt bântuite, spun eu. - Bineînțeles că sunt bântuite, zice Lară. Tot Parisul e bântuit. Însă sunt sigură că aceste Catacombe nu sunt bântuite de șase milioane de spirite mânioase. Lara se îndreaptă în scaun. Ei bine? Nu m-ai sunat doar ca să-mi faci o relatare. - Nu. Îmi mușc buzele. Se întâmplă ceva ciudat. Îi povestesc despre copertina care s-a rupt la prânz, despre senzația că sunt urmărită, despre Grim care a ieșit din cameră și față de masă care s-a mișcat în salon, dar și despre umbră. Îi povestesc și despre valul de frig pe care l-am simțit înainte de aceste întâmplări. Ochii Larei se îngustează pe măsură ce vorbesc. - Cassidy, spune ea încet atunci când termin. Se poate să fi atras un poltergeist. Pare neliniștită. Ceea ce mă agita și pe mine. - Ce e un poltergeist? întreabă Jacob. - E un spirit atras de energia spectrală, zice Lară, atenția ei fiind concentrată asupra mea. Probabil că dormită, asta până când a simțit energia ta, Cassidy. Ochii i se îndreaptă iute spre Jacob. Sau a lui. Senzația de frig pe care o ai e un fel de intuiție, un avertisment ca spirite puternice se află în apropiere. - Bun, spun eu, cocoțându-mă pe cadă. Un poltergeist e un fel de fantomă, nu? - O foarte periculoasă fantomă, zice Lară. Se hrănește cu haosul. - Cassidy! strigă mama, bătând la ușă. Totul e în regulă? - Da! strig la rândul meu. Mă spălam pe dinți. Vorbesc mai încet pe când mă întorc la Lara. Cum poate un poltergeist să creeze probleme în lumea reală? N-ar trebui să fie prins în Val? Lara se ciupește de nas. - Poltergeiștii sunt călători. Nu stau într-o buclă sau o amintire și nu sunt legați de locul unde au murit. Au scăpat din spațiul intermediar. Se pot mișca liberi prin el și chiar pot traversa Valul în lumea noastră. - Precum Corbul în Roșu, spun eu, amintindu-mi de femeia fantomatică ce bântuia Edinburgh-ul, furând copii înainte de a-mi fura mie viața. - Da, zice Lară. Și nu. Nici măcar Corbul nu a putut părăsi spațiul intermediar până când nu a avut viața ta. De aceea a fost nevoită să te atragă înăuntru. Însă poltergeiștii sunt deja pe jumătate în lumea noastră. Astfel că, felicitări, ai reușit să trezești ceva mult mai primejdios.”
