NOCTURNĂ CU VAMPIR OPUS 1 este un thriller care se citește pe nerăsuflate. Este povestea unei serii de crime. Victimele — personaje din înalta societate. Cine este făptașul? Un justițiar sau un sadic care ucide de plăcere? Finalul este cu totul neașteptat.
Misterul este descifrat de un tandem format dintr-un detectiv cam dubios, întors din Legiunea străină, Ticu Naum, și de un, polițist veteran, șeful brigăzii criminale, Iorgu Arsene. Acțiunea se petrece — ca în orice thriller care se respectă într-un oraș crepuscular. Bucureștiul în epoca postindustrială, decăzut, haotic, murdar și violent. E o lume în care conviețuiesc prostituate, polițiști corupți, vagabonzi, interlopi și, firește, granguri. În această forfotă se ascunde un asasin. Pe cine va ucide la noapte? Poate că pe tine! Degeaba închizi ușa, o va deschide. Fragment din romanul "Nocturnă cu vampir. Opus 1" de Stelian Tănase: „Vii cu noi! a auzit urechea lui stîngă, cea care funcționa binișor. Era după o noapte nebună și era dizzy. Îl așteptau. Doi tipi trași la indigo, bine hrăniți și vitaminizați, înțoliți de la magazie, l-au săltat pînă să încerce o fenta să fugă sau să dea drumul la crosee. Tipii au arătat legimității de necontrazis. Degeaba le-a încercat textura cu dinții și le-a privit în zare. Nu erau false. A încasat un ghiont în coaste. Grăbește-te! Și fără prostii! Manierați, ce era să zică!? L-au apăsat pe creștet, l-au împins în mașină (un 4x4 negru). Unul dintre gemeni a scos un pliculeț. Uite ce ține domnul prin buzunare! Prafuri extra! Amfetamine. D-asta-mi ești!?... Tare! Iei zece ani! E o confuzie, căutați pe altcineva. Nu ești Naum!? Ba sunt! El în persoană! Dar nu o am cu drogurile. Vă îndoiți de Poliție!? Nu se face! Banda neagră la ochi ca-n filmele cu KGB-ul. Străzi întortocheate sub roți piatra cubică, apoi neted, asfalt. Scrîșnet de frîne, mașina a urcat pe trotuar, stop. Hai, dă-te jos! Liftul s-a hitinat rău. Putea a pișat, a clor, a tutun. Etaj cinci. Bagă-l în celulă 16! N'teles! Naum a văzut un schelet cu chipiu și obrajii ciupiți de vărsat. Gemeni au dispărut și arestatul a fost luat în primire cu proces-verbal. A semnat că a predat curea, șireturi, cravată, portofel. Coridor, linoleum căcăniu, uși aliniate stînga/dreaptă, bec chior în tăvcan. A ajuns într-o încăpere goală. Un ghiont în coaste l-a făcut să ttreacă de prag fără mofturi. A auzit cheia în broască. Bec atîrnat de tavan, o masă de metal, calorifer, un fișet, geamuri prăfuite, un cuier, o manta de ofițer. Un timp a patrulat pe lîngă pereți cu gîndurile vraiște. Mai mișto era cu damă în cearșafuri. S-a cățărat pe calorifer să arunce o privire în curtea interioară. Multe ferestre, a numărat zeci. Estimp, au traversat curtea trei tipi în civil, șapte în uniforme. A fost parcată o mașină neagră, altă verde a plecat și cam atît. A sărit de pe calorifer cînd a simțit că îi ard tălpile. S-a întins pe masă. Dosare sub cap, acoperit de mantaua de ofițer. S-a simțit cît de cît confortabil. La plecare va scrie cîteva cuvinte simțite în cartea de impresii. Vizita excelentă, gazde amabile, atmosfera de vis. Voi reveni. La acest punct al compunerii a ațipit. Când nu-l cauți tu pe dracu', te căută el pe tine. Un șmecher a bagt căpățîna pe ușă. Dinte de viplă, neras, posedînd o mutră de bou. L-a întrebat: Cu ce treburi? A răspuns - Habar n-am, am fost poftit... A mai chemat doi, să nu se simtă chiar singur. Melancolia e interzisă în sediile Poliției prin regulament. A auzit - Ordin! Cu fața la perete! Te ții de ultraje!?... Laș că-ți dăm noi, să ne pomenești! I-a înfipt degetul sub carotida. Celălalt l-a prins de gît. Baf, un baston la rinichi. Un upercut în ficat. Genunchii lui Naum s-au înmuiat ca plastilina. S-a pricopsit cu un bocanc în burtă. Tipii știau meserie, a constatat căzînd fleașcă pe podea. Trebuia numărat pînă la zece și declarat KO. Așa e în box. Dar ăștia habar n-aveau de box și au continuat să îi care pumni și picioare. Unul a sărit cu tălpile pe el. A simțit țintele, purta 45 sau 46. Naum a făcut-o pe mortul. Și în ring, când te lovește tare, te întinzi la podea să te numere arbitrul. L-au prins cu o cătușă de o țeavă. Ce ziceai, Naume!? De ce-l necăjești ba, pe domnul general Vintilă!? Ce ți-a făcut!? N-avea nimic de zis, l-au mototolit îndeajuns. O singură grijă a avut cît a durat caftul - să-și ferească tărtăcuța lui deșteaptă. În rest, să le fie de bine. Dați, fraților, țin la tăvăleală. L-au lăsat să doarmă pînă la prînz. Lui i s-a părut un schimb convenabil. O pauză cădea chiar excelent.”
