Regatul cetii si al furiei. Seria Regatul spinilor si al trandafirilor. Vol.2 - FORMAT PDF

Regatul ceții și al furiei este volumul al II-lea din seria  Regatul spinilor și al trandafirilor Premiul Goodreads Choice 2016   După ce a aflat că magia există și a primit acest dar prețios de la stăpânii lumii fermecate a zânelor, Feyre nu poate uita evenimentele întunecate prin care a trecut.
Citește tot rezumatul cărții Regatul cetii si al furiei. Seria Regatul spinilor si al trandafirilor. Vol.2... Nu poate uita nici înțelegerea pe care a făcut-o cu Rysand, vicleanul stăpân al Regatului Nopții. Care va fi prețul pe care îl va plăti pentru a-și recăpăta libertatea? Și, mai presus de orice, va reuși Feyre să-și vindece sufletul ca să schimbe, pentru totdeauna, soarta lumii sale? Maas creează între personajele sale relații care se dezvoltă organic, iar talentul ei pentru situațiile explozive rămâne la fel de impresionant. Feyre are acum ocazia să își câștige propriul loc, dovedindu-se la fel de valoroasă ca un Mare Lord. O lectură captivantă. - Publishers Weekly  Uimitoare... Acest volum va ridica audiența în picioare. Seria Tronul de Cleștar a fost un succes fulminant, iar Regatul spinilor și al trandafirilor îi calcă, sigur, pe urme. - Booklist  Fragment din romanul "Regatul ceții și al furiei" de Sarah J. Maas:   "Rhysand merse țanțoș spre cei doi bărbați care stăteau lângă ușile sufrageriei, dându-mi opțiunea de a mă alătura sau de a rămâne. Un cuvânt și puteam pleca, îmi promisese el. Amândoi erau înalți, cu aripile strâns lipite de corpurile lor puternice și musculoase, acoperite cu plăci negre de piele, care îmi aminteau de solzii uzați ai vreunui reptilian. Pe spate aveau prinse săbii la fel de lungi - frumoase în simplitatea lor. La urma urmelor, poate că nu trebuia să mă fi deranjat cu hainele elegante. Cel mai masiv dintre ei, cu chipul ascuns în umbră, chicoti și spuse: - Haide, Feyre! Nu mușcăm. Doar dacă ne ceri să o facem. Luată prin surprindere, am început să merg. Rhysand își băgă mâinile în buzunare. - Din câte știu, Cassian, nimeni nu ți-a acceptat oferta. Cel de-al doilea pufni, chipurile celor doi bărbați luminându-se în cele din urmă, când se întoarseră spre lumina aurie a sufrageriei, iar eu m-am întrebat sincer de ce nu o făcuse nimeni: dacă mama lui Rhysand fusese tot o illyriană, atunci oamenii lui erau binecuvântați cu o frumusețe nefirească. Ca și Marele lor Lord, bărbații - războinici - aveau părul negru și pielea măslinie. Dar, spre deosebire de Rhysand, ochii le erau căprui și ațintiți asupra mea când m-am apropiat, în cele din urmă, de Casa Vântului care se află în spatele lor Cei trei nu mai aveau altceva în comun. Cassian îl măsură pe Rhysand din cap până în picioare, părul lui negru și lung până la umeri mișcându-se odată cu el. - Ce extravagant ești în seara asta, frate! Și ai făcut-o și pe biata Feyre să se îmbrace elegant. El îmi făcu semn cu ochiul. Trăsăturile lui aveau ceva dur, ca și când ar fi fost făcut din vânt și pământ și foc, iar toată această găteală civilizată era mai mult decât inoportună. AI doilea bărbat era cel mai frumos dintre cei doi. Până și lumina se juca pe pielea fină a fetei lui. Cu un motiv întemeiat. Era frumos, dar aproape de necitit. El trebuie să fi fost cel de care să te ferești - pumnalul în întuneric. Într-adevăr, un cuțit de vânătoare cu mâner din obsidian îi atârnă lângă coapsa, teaca neagră a acestuia fiind încrustată cu rânduri de rune din argint pe care nu le mai văzusem până atunci. - El este Azriel - spionul meu, spuse Rhysand. Nu era nimic nesurprinzător. Vreun instinct ascuns mă făcuse să verific dacă scuturile mele mentale erau intacte. Preventiv. - Bine ai venit! spuse Azriel cu o voce joasă, aproape monotonă, când îmi întinse o mână plină de cicatrice. Formama ei era normală, dar pielea... Arătă de parcă ar fi fost răsucită, afumată și încrețită. Arsuri. Trebuie să fi fost îngrozitoare, dacă nici măcar sângele lor nemuritor nu fusese în stare să le vindece. Plăcile din piele ale armurii lui ușoare o acopereau aproape în întregime, fixate de o buclă din jurul degetului mijlociu. Nu ca să o ascundă, mi-am dat eu seama când mâna lui străbătu aerul rece al nopții dintre noi. Nu, ci ca să țină fixată piatră mare de cobalt care îi decora dosul mănușii. Pe partea de sus a mâinii lui stângi avea una asemănătoare. Alte două pietre roșii, ca inima unei flăcări, împodobeau mănușile lui Cassian.” Citește mai puțin...