Baiatul si misterioasa disparitie - FORMAT PDF

Ziua de Crăciun, 1977. Băiețelul unui om de afaceri de succes dispare. Astfel începe călătoria lui Gus Delaney de a încerca să-i găsească fiul și să afle ce s-a întâmplat. A fost răpit? Mai trăiește? Este fosta soție implicată? Când polițiștii încep să-l considere pe Gus suspect, acesta pierde tot și se prăbușește de pe culmile succesului – acolo unde toată lumea îl idolatriză – în propriul iad pe pământ, abandonat și singur.
Citește tot rezumatul cărții Baiatul si misterioasa disparitie... Între timp, băiatul său, Jack, este luat de niște oameni ciudați și dus într-un loc năucitor. I se spune că a fost ales și trebuie să uite tot ceea ce a trăit până în acel moment. Izolat de lumea pe care o cunoștea, Jack învață să nu-i mai amintească de tatăl despre care crede că nu îl căută, până ce sentimente neobișnuite și interzise, alături de revelația unui secret întunecat, îl fac să se îndoiască de toate lucrurile în care crezuse cândva.   „Ritmul alert al povestirii o face să fie palpitanță [...], iar ancheta poliției în cazul copilului dispărut – desfășurată fără ajutorul tehnologiei moderne – pare autentică în fiecare detaliu. Un thriller de prima clasă, în stilul lui Joseph Finder.” - Kirkus Reviews „Un roman superb scris. O lectură captivantă de la început până la sfârșit.” - IndieReader      Fragment din romanul "Băiatul și misterioasa dispariție" de Russell Newell:       „Dacă fiul său se întâlnise cu cineva cunoscut pe potecă sau văzuse copii care se îndreptau spre Whale Rock, poate că se simțise tentat să-i urmeze. Totuși ce copii ar fi avut chef să escaladeze Whale Rock în noaptea de Crăciun? Numai unii cu mult mai în vârstă, cel mai probabil niște derbedei. Cu siguranță nu puști de șapte ani.     Mari ritmul alergării. Se împiedică într-o groapă și-și scrânți glezna, rostogolindu-se la pământ. Se ridică în picioare și înainta șchiopătând pe cărare cât putea el de repede. Glezna începu să-i pulseze. Ajunse la Whale Rock. Nu zări pe nimeni. Așa cum se și aștepta, de altfel. Totul era învăluit în beznă și în liniște, cu excepția vântului care vuia.     Porni poticnit înapoi spre casă. Mintea i se învolbură de la atâtea gânduri: încercă să decidă ce putea face în continuare. Dintr-odată zări o pâlpâire slabă. Miji ochii și privi dincolo de șanț. Acolo, ascunsă într-un pâlc de pini, se afla o cocioabă din resturi de lemn. De acolo venea lumina. Gus știa că prin zona locuia Ross, veteranul războiului din Coreea care umbla toată ziua prin oraș, iar noaptea se împleticea beat mort prin Billerica Mall, cerșind bani și mâncare. Cocioaba era probabil casa lui, își zise Gus.     Se îndreptă șchiopătând spre ea. În găurile din pereți care nu erau complet acoperite cu lemn fuseseră îndesate ziare. O bucată de plastic fusese fixată pe singura fereastră, pentru a bloca vântul. În fața ușii, un topor stătea rezemat de o buturugă, lângă o stivă mică de lemne. Vreo două duzini de mucuri de țigară erau împrăștiate în zăpada murdară de afară. Un fir de fum se ridică dintr-un burlan care se ițea prin acoperiș.     Gus ciocăni la ușă. Abia după aceea începu să se agite la gândul a ceea ce avea să îi spună lui Ross. Cei mai mulți localnici erau de părere că omul avea probleme mintale, că era nebun sau schizofrenic. Sau cel puțin bețiv și țâfnos din fire.      Ross era vagabondul orașului. Toată lumea îl cunoștea și îl acceptă, într-un mod oarecum pervers, drept membru al comunității. Din câte se știa, individul nu făcuse rău nici unei muște. Prin oraș circulau zvonuri cum că ar fi clacat în timpul războiului și dezertase, însă nimeni nu știa ce se întâmplase cu adevărat. Gus se gândi că Ross ar fi putut să se plimbe pe străzi — așa cum o făcea deseori noaptea împreună cu cockerul lui spaniel pe nume Bonnie — și să-l fi văzut pe Jack.     Ciocăni încă o dată la ușă. Auzi zdrăngănit de vase și înjurături înăbușite.     — Cine-i acolo? zbieră o voce groasă dinăuntru.     — Numele meu este Gus Delaney. Locuiesc mai jos pe stradă. Îmi caut fiul. A plecat cu bicicleta și...     — Nu e aici, așa că șterge-o, spuse Ross prin ușă.     — Te rog, vreau doar să aflu dacă ai zărit vreun copil sau ai auzit zgomote dinspre Whale Rock, zise Gus, dar ușa rămase închisă.     — Ți-am spus, nu am văzut pe nimeni, așa că șterge-o naibii de aici.     Gus nu putea pleca înainte de a vorbi față în față cu Ross. Trebuia să arunce o privire înăuntru. Nu pentru că se aștepta să-l găsească pe Jack acolo, însă voia să fie sigur. Încercă să-și alunge gândul îngrozitor care i se strecurase în minte că Jack fusese răpit. Jack nu era genul de copil care să se plimbe singur cu bicicleta pe străzi noaptea.     — Îmi dai voie să intru pentru o clipă? îl întrebă el pe Ross.     — Ia ascultă, amice, îi răspunse Ross prin ușă, nu știu cine ești și nici pe unde umbla fiu-tău, dar văd că o cauți cu lumânarea.” Citește mai puțin...