Un diagnostic. Ovidiu Scridon e bolnav. De iubire. Cu frisoane grele de poezie. Cu frisoane grele de muzică. Fiindcă, la boala sa, Iubirea, Dumnezeu a mai pus două talente-de-tămăduire: poezia și muzica.
Folk, îndeobște... Oricum, chiar dacă ne-am opri la versurile minunate din această carte - destinate, botezate, însemnate spre a fi cântate - cu certitudine, Ovidiu Scridon e Poetul propriilor cântece. Și asta e chiar, destul. Suficient ca act artistic. În care, scopul este unul generos și înălțător: a cânta spre a încânta sau a descânta. - Dr. George Stânca „ Ovidiu Scridon și atunci când se dezvăluie pare că ascunde sensuri nebănuite. Spune multe prin cântecele și versurile sale, dar nu te lăsa să îl cunoști, ci doar să îl intuiești. Ceea ce oferă lumii este partea care poate fi văzută, cea în care îndrăgostiții se regăsesc, retrăiesc și își mângâie rănile, cu arcușul cuvintelor, împreună cu interpretul. - Clara Mărgineanu
