Ora plictisitoare de chimie. Concentrată asupra propriilor gânduri și nicidecum atentă la lecția care se preda, Lily își scrie pe bancă un vers dintr-o melodie preferată. A doua zi, surpriză! Cineva a adăugat versul următor! În scurt timp, între Lily și corespondentul anonim începe un schimb intens de mesaje, în care ei își împărtășesc secrete, descoperă preferințe muzicale comune, își destăinuie dorințele și visează împreună.
Lily se simte tot mai atrasă de cel (sau cea) care îi scrie. Despre cine să fie vorba? În timp ce eroina cărții încearcă să dezlege misterul și să jongleze cu școală, prietenii, dușmanii și ciudata ei familie, descoperă că problemele inimii sunt greu de descifrat. O poveste de iubire emoționantă, dezvăluită de Kasie West cu mult talent, umor și sensibilitate. „Cărțile lui Kasie West ne fac întotdeauna să ne îndrăgostim de iubire! Și această dragoste dulce-sărată, cu atracție-respingere, te duce cu gândul la Mândrie și prejudecată. Pregătește-te pentru ceva încântător.” - Justine Magazine „Lily este una dintre cele mai amuzante eroine pe care le-am întâlnit de multă vreme. Dintre cărțile lui Kasie West, aceasta este preferata mea!” - Miranda Kenneally, autoarea romanului Catching Jordan „Încă o dată, West creează un adorabil romantism care îți va aduce un zâmbet pe buze și o plăcută emoție... o poveste de iubire gingașă și atrăgătoare.” - RT Book Reviews „Inteligență și emoționantă. P.S. Îmi place această carte, și o să-ți placă și ție!” - Lisa Schroeder, autoarea romanului The Bridge from Me to You Fragment din romanu; "P.S. Îmi placi" de Kasie West: "Am deschis ușa de la intrare și am ieșit, în timp ce Cade a rămas cu pumnul în aer, pregătindu-se să bată. Purta o pereche de pantaloni simpatici și o cămașă cu mâneca scurtă. Avea părul pieptănat și ținea un pachet în mână. S-a uitat la ușa închisă în spatele meu și a spus: — M-a invitat fratele tău. — Știu. Te-a avertizat de nebunia de la noi? — Nu. — Consideră-te avertizat. Poți pleca acum, înainte să afle cineva că ai ajuns, dacă vrei. Voiam să adaug că nu eram sigură dacă eram o alternativă mai bună decât casa lui, însă asta ar fi însemnat să mă trădez. — I-am spus fratelui tău că vin, s-a apărat el. — Bine. Dar vreau să avem o zi plăcută, așa că hai să stabilim un armistițiu, da? Să nu ne certăm azi... fiindcă e Ziua Recunoștinței. — Fiindcă e Ziua Recunoștinței? a întrebat, ridicând o sprânceană. Nu intenționasem să citez iar din scrisori! Așa ieșise. Dar nu putea să ghicească. Eram ultima persoană la care s-ar fi gândit ca destinatar și expeditor al scrisorilor. — Doar dacă nu e prea dificil să ai atât de mult autocontrol, am adăugat. — Deja ai încălcat armistițiul comentând, a demonstrat Cade, zâmbind pe jumătate. — Armistițiul începe când intri în casă, am improvizat, îndreptându-mi umerii. — Și se încheie în clipa în care ies? — Da. — Fie. A întins mâna spre mine, așteptând să fac și eu la fel. Aproape că am vrut să-l ignor, dar mi-am dat seama că ar fi frumos să fiu politicoasă. Ne-am strâns mâinile. — Bun. Când am încercat să-mi retrag mâna, mi-a reținut-o. — Arăți bine. — Ce? am sărit eu. Nu trebuie să exagerezi. Am spus fără ceartă, nu să ne gândim la complimente. Un zâmbet i s-a întins lent pe față. — O să fie amuzant. Și simt că o să fie mai greu pentru tine decât pentru mine. — Fiindcă ești obișnuit să fii prefăcut? Mi-am mușcat limba, înainte să mai spun ceva. — Nu, fiindcă tu pari incapabilă să te porți politicos. Mi-a dat drumul la mână și a deschis ușa, lăsându-mă pe verandă să mă uit la el. Deci, aveam sau nu un armistițiu? Stabilirea unuia cu insulte nu părea un început promițător. Avea dreptate, nu eram sigură că pot face eu asta. — Cade e aici, lume! am strigat, intrând după el. — Domnule antrenor! Wyatt a venit în fugă de pe hol. Mi s-a părut că voia să-l îmbrățișeze pe Cade, dar apoi a întins mâna să-și ciocnească pumnii, în schimb. Cade s-a conformat. Jonah a apărut și el și a vrut să facă la fel.”
