Gladiatorul - FORMAT PDF

Un roman istoric palpitant despre trecutul sângeros al Imperiului Roman Bine ați revenit în lumea sângeroasă a centurionilor! Macro și Cato se duc la Roma. Pe drum are loc un cutremur devastator, în apropiere de coasta sudică a Insulei Creta.
Citește tot rezumatul cărții Gladiatorul... Cei doi eroi se trezesc în Matălă, unde sclavii pornesc o răzmeriță împotriva unei puternice legiuni romane. Macro și Cato trebuie să pună capăt revoltei care amenința să cuprindă Imperiul și să-l învingă pe Aiax, gladiatorul neînfricat, însetat de răzbunare. Având drept sursă de inspirație oameni care au existat cu adevărat, acest roman grandios e plin de viață și de mari bătălii. Suspansul îți face genunchii să tremure de emoție și n-o să-l poți lăsa din mână! - The Guardian Fragment din roman: "Undeva în dreapta, Macro l-a văzut pe conducătorul sclavilor duelându-se cu un auxiliar bine clădit. Bărbatul încercă să găsească un spațiu gol între scuturi pentru a lovi cu arma lui, o sabie de gladiator, frumos ornamentată, care strălucea în razele de soare ale după-amiezii. Auxiliarul a ripostat, iar sclavul s-a aplecat într-o parte, după care a împuns cu sabia spre auxiliar, fiind cât pe ce să-i străpungă fața, dar vârful ei a fost deviat de apărătoarea de obraz. Ridicând privirea, atacatorul i-a surprins ochii lui Macro preț de o clipă. Centurionul a zărit o licărire de recunoaștere în ochii lui. Apoi robul a declanșat o serie de lovituri furioase care l-au silit pe auxiliarul cu care era angajat în lupta să se retragă spre latura carului. Soldatul a observat prea târziu primejdia, iar discul din lemn al roții l-a doborât, trecând peste el, strivindu-i coapsele și fracturându-i șira spinării, în timp ce el privea speriat în jur. A deschis și închis gura spasmodic, apoi brațele i s-au zbătut fără rost și a murit în chinuri. Caracterul unilateral al luptei s-a vădit încă o dată, deoarece, în urma carului, căzuseră la pământ mulți sclavi și doar trei auxiliari. Conducătorul robilor le-a ordonat să se retragă, iar aceștia au încetat urmărirea românilor și, respirând greu, au rămas deoparte, privind cu ură la coloana care continua să se deplaseze în huruit de care spre drumul ce ducea la Gortină. Macro a așteptat până când distanța între coloană și sclavi a crescut la o sută de pași și abia atunci și-a vârât sabia în teacă, mergând de-a lungul coloanei ca să analizeze starea oamenilor lui, dar și a cailor și catârilor. Pietrele și bolovanii provocaseră numeroase răni minore deopotrivă oamenilor și animalelor, dar toți continuau să înainteze. — Nu mai avem mult până la șosea, băieți! a strigat centurionul pe un ton încurajator. Le-am dat o lecție ticăloșilor. Nu vor mai îndrăzni să atace A Douăsprezecea Hispania. Se grăbise însă cu acea afirmație. Imediat ce între care și sclavi s-a creat un spațiu liber, ce le garanta siguranța, gladiatorul și-a condus din nou oamenii înainte, rămânând la același nivel cu coloana românilor. Macro i-a urmărit precaut, dar, cum ei nu făceau nicio încercare de atac, centurionul era mulțumit că fiecare pas îi aducea mai aproape de siguranța oferită de Matală. Gândindu-se mai bine, simțea că șansele de izbândă ale convoiului erau destul de mari, astfel că locuitorii din Matală puteau fi hrăniți cel puțin câteva zile cu proviziile stivuite în care. — Domnule! Întorcându-se, Macro l-a văzut pe unul dintre oamenii lui stând pe o mică ridicătură a drumului, aflată în fața coloanei. Își flutura sulița ca să atragă atenția conducătorului. — Ce este? Primul car s-a oprit când a ajuns în dreptul lui, iar Atticus s-a ridicat în picioare pe capră și a privit în față de-a lungul drumului. Macro s-a grăbit să ajungă acolo. — Ce s-a întâmplat? De ce ați oprit? — Privește! a strigat Atticus, arătând cu mâna. Când a ajuns în dreptul primului car, s-a uitat în direcția indicată de Atticus. De pe acea ridicătură se vedea răspântia cu șoseaua spre Gortină, aflată la doar o sută de pași, unde există un drum construit ca să ajungă sus, la nivelul șoselei. Dincolo de răspântie erau sclavii care fuseseră trimiși pentru a tăia calea coloanei. Aceștia smulseseră dalele de piatră ale drumului. Cu acestea și cu niște copaci doborâți în grabă, ridicaseră o baricadă. Macro a apreciat din ochi că îi așteptau peste două sute de oameni, la care se adăugau alți două sute care veneau în urma carelor. Cu mâhnire, s-a văzut silit a recunoaște că nimerise într-o capcană bine chibzuită." Citește mai puțin...