Anotimpuri care nu se repeta - FORMAT PDF

Întâmplări de familie și secvențe din viață, despărțiri, vise, regrete și supraviețuiri se oglindesc în povestirile cuprinse în acest volum. Seara de dinaintea emigrării unei familii în Israel, povești de cazarmă, accidentul de la Cernobîl, un raport de gardă în decembrie ’89, o întâlnire ratată cu foștii colegi de facultate, un tată care fuge de lângă fiul său – acestea sunt doar câteva dintre scenele care i se vor derula prin fața cititorului când va deschide cartea lui Ion Pleșa.
Citește tot rezumatul cărții Anotimpuri care nu se repeta... Ion Pleșa are toate avantajele unui debut târziu: și-a delimitat clar universul, pe care îl explorează într-un stil personal, aș zice chiar inimitabil. Prozele sale au un aer comun, parte și datorită temei predilecte a timpului, cu trecerile și pierderile sale, parte și scriiturii, uneori de o rară frumusețe, blend de stranietate și nostalgie, de introspecție și teatral, de lirism vag și umor fin. Ion Pleșa are un simț aparte pentru descrierile unor spații învăluite într-o obscuritate blândă și pentru surprinderea senzațiilor într-o lentoare muzicală, ceea ce îl face un neașteptat blecherian. Prozele sale de familie și de atmosferă evocă scene și voci trecute, imagini și amintiri în sepia ca niște fotografii vechi în care încă se manifestă viața. Cartea sa este un minunat album de snap-uri narative. - Marius Chivu Fragment din volumul de povestiri "Anotimpuri care nu se repetă", de Ion Pleșa "Fratele meu Locul tău în inimile părinților a fost deja ocupat, de la început. Nu există dezamăgire mai mare decât să constați că viața începe cu o nedreptate. Nimeni nu îți explică de ce se întâmplă așa. Ai vrea să crezi că iubirea rămâne aceeași chiar și după ce a fost împărțită. Nu s-a furat nimic, nu e pierdută substanța prețioasă, însă golul care s-a deschis în tine nu poate fi acoperit cu nu știu ce explicații. Unic nu ai cum să mai fii, nu ai parte de toată atenția și nu ai fost întrebat dacă vrei să cedezi, fie și un centimetru din ce ți se cuvine. Argumentele raționale sunt jignitoare când alternativa e să renunți. Bănuiește vreun semen de-al tău ce furtuni de gânduri te schimbă când ești trădat tocmai de cei care te-au adus la lumină? Probabil această judecată sau ceva similar se petrecuse și în sufletul fratelui meu. Fiind descendentul de sex masculin, cel care perpetuează memoria familiei, fusese îndrăgit de la naștere de noi toți, dar acest fapt nu fusese îndeajuns pentru el. Cineva se născuse înaintea lui și luase caimacul, beneficiase de întreaga dragoste a părinților când aceștia fuseseră mai tineri, mai frumoși și mai buni, iar lui îi rămăseseră resturile iubirii, aurul prostului. Ce poți să dobândești cu atât, când cineva a furat startul, cred că și-a zis. Eu, deși eram mai mare decât el cu trei ani, nu învățasem încă să interpretez corect purtarea celor din jur, mă asemănăm unui scarabeu care înaintează pe o cracă îndoită, fără să știe că aceasta se poate rupe când te aștepți mai puțin. Asta nu mă împiedica să-mi ocrotesc cu toată blândețea frățiorul, mai presus de vreun raționament. Aveam răbdare cu el, nu mă supărăm dacă plângea fără oprire, îi pregăteam mâncarea și îi spălam lucrușoarele. Fetele își găsesc o alinare în aceste activități. Îmi spuneam: cum să nu îl îngrijesc, noi suntem de același sânge, creștem unul cu celălalt, împreună, apartenența aceasta nu se va risipi orice s-ar întâmpla mai departe cu noi. Pista era de mic un copil năzdrăvan, ca toți băieții, îi plăcea desfacă obiectele, să descopere din ce sunt făcute și să vadă ce se ascunde în interiorul lor, având acea curiozitate care mie îmi rămăsese străină. Pe măsură ce creștea, poveștile de care îmi amintesc au început să se amestece, să capete altă turnură, nu știam dacă este o întâmplare sau un act premeditat când găseam florile din vază cu petalele rupte sau când roțile bicicietei se dezumflau neașteptat de repede, ajutate de un cui înfipt cu grijă în cauciuc. Presimțeam privirea și strâmbăturile frățiorului meu dacă mă întorceam cu spatele, aflasem că se grăbește să mă parască imediat ce fac o greșeală. " Citește mai puțin...