Ion Lazu - identitatea pierdută / regăsită. Receptarea critică a operei lui Ion Lazu Ion Lazu e cu adevărat "om de pâine", cum îi spune Const. Virgil Gheorghiu basarabeanului. Onest, cuviincios, echilibrat, cu simțul măsurii, devotat.
Sau, cum se autocaracterizează într-o elegie, "un sălbatic rupt din context răstălmăcit de vremile prea tulburi." [...] Printre literați, Ion Lazu se consideră și chiar este intrusul. Îi percepe cu un soi de sfială, ca de frate mai mic, nu de confrate. Și-mi amintesc ce mi-a spus odată fragilă sa soție: „Ionu vede altfel pietrele." "Și oamenii, aș completa". [...] în imaginea sa, scriitorul este o figură aproape de idealitate. Din acest crez izvorăște «religiozitatea» cu care pune plăci memoriale pe casele unde au locuit oameni de condei. Cu al său aspect de Don Quijote (în luptă cu morile de vânt ale uitării) pare suspect proprietarilor ori vecinilor. Proprietarii se tem că placă le va "cauza" în eventualitatea unei vânzări. Cum? Clădirea e atât de veche? Dacă o să cadă la cutremur? Mihail Dragomirescu a locuit într-un imobil care nu vrea să-i păstreze amintirea; colocatarii lui Radu Albala n-au vrut să aprobe dreptunghiul de marmoră. Lazu trece prin întâmplări de odisee, dar nu renunță. Și aici trebuie arătat că acel hidalgo de la Mancha e un prototip nu numai al filologilor, dar și al geologilor, obsedați deopotrivă de Himeră. - Magda Ursache
