Povestile inimii - FORMAT PDF

Fiecare om este înconjurat de o lume imaginară în care își proiectează dorințele, sentimentele și țelurile. Fiecare om este o sumă de povesti într-o poveste de viață. În această carte, prima poveste este "locomotivă" celorlalte unsprezece: povestea de viață ce însuflețește, subtil, povețe și trăiri ce au menirea de a ne face mai buni și mai iubitori.
Citește tot rezumatul cărții Povestile inimii... Astfel, am încercat să îmbin trei elemente diferite, dar care au o legătură magică între ele: poveste - protecția unei trăiri umane; poezie - metaforizarea mesajului poveștii; ilustrație pictată cu ciocolată - magie dulce pentru spirit. Îmi doresc ca Poveștile inimii, ce respiră umanism prin toate slovele, să constituie o adevărată terapie pentru inimă, furnizând povețe pentru viață și mângâiere pentru suflet. Sper că toți cei ce vor citi această carte - copii, adolescenți, tineri, mături - să simtă căldura și încercările copilăriei, îndrumările binefăcătoare ale părinților ce-și iubesc copiii necondiționat și să-și dorească să devină mai buni și mai iubitori.  Vă doresc tuturor lectura plăcută! - Gabriela Nour Galban Fragment din cartea "Poveștile inimii" de Gabriela Nour Galban: "A fost odată un băiețel pe nume Andrei, care avea patru ani. El mai avea o soră, pe nume Măria, ce era cu zece ani mai mare ca el. Părinții lor îi iubeau nespus, iar, într-o zi, au mers cu toții la circ, căci era o reprezentație specială, inclusiv cu animale exotice, acrobații și clovni. Andrei nu mai fusese până în acel moment la circ, iar când văzu toate numerele de circ perindându-se prin fața sa, fu fascinat și încântat peste măsură. Dar, cel mai mult îi plăcu un clovn, care făcea copiii să râdă în hohote cu giumbușlucurile lui. Când ajunse acasă și părinții îl întrebară dacă i-a plăcut la circ, el a răspuns că a fost încântat și că își dorește un clovn care să fie al lui și cu care să se joace. Părinții și sora sa au râs copios și i-au spus că acest lucru nu este posibil, deoarece clovnii sunt oameni care au îmbrățișat această meserie, nu sunt jucării pentru copii. Andrei a fost decepționat de răspuns și a început să fie trist. Trecură deja câteva zile, iar el oftă mereu și se gândea numai la clovnul de la circ. Degeaba încerca sora lui să se joace cu el de-a clovnul, căci băiatului nu-i trecea starea de tristețe. În curând, veni ziua de 1 Martie, iar la grădiniță, educatoarea le dădu copiilor ca tema în clasa confecționarea de mărțișoare pentru cei dragi. Andrei desena și colora o suită de patru clovni. Educatoarea rămase impresionată, dar și contrariată de desen și îl întrebă pe băiat de ce a făcut patru clovni în miniatură. Andrei i-a răspuns că își dorește un clovn și, poate că, dăruind familiei lui clovni, dar și Zânei Maseluța – tocmai îi căzuse un dinte -, va primi și el un clovn. Educatoarea zâmbi cu îngăduință și îl mângâie pe cap pe băiat, spunându-i că, uneori, dorințele se îndeplinesc într-un fel propriu, special, dacă credem cu tărie în ele." Citește mai puțin...